VIATA CA SUMA DE AMANUNTE COTIDIENE

Am primit de la Andhra margele, ie si prima carte cu insemnarile zilnice ale Reginei Maria. Ma trezesc in zori. Plec la Lisabona sa ma imprietenesc cu noua casa. Iau trenul, sau ma duce iubitu’ cu masina. Luna asta mai avem si casa din Cascais asa ca ne mutam pe indelete. Orasul e placut dimineata. Trec prin piata. Oamenii veniti sa aprovizioneze pentru restaurante ies cu carucioarele pline de verdeturi. Intr-o zi asa o sa-mi car si eu caruciorul. Promit! Urc dealul. Aerul racoros ma mangaie pe fata. O iau pe stradute mai neumblate, inca somnoroase. Imi petrec urmatoarele ore ingrijind. Casa e adanca, intra in deal. Geamurile din fata,  de la strada principala sunt la etajul unu, iar cel al bucatariei, care e in capatul opus, ajunge la nivelul solului. E mai linistita decat credeam desi se afla pe un bulevard foarte circulat. In spate nu se aude decat radioul vecinei de la etaj. Pe ea inca n-am vazut-o, dar stiu ca are o pisica superba, ca asculta Radio Amalia, gateste si fredoneaza cantece vechi portugheze. Curat cu dragoste, uneori mi se pare ca peretii imi raspund incalzindu-se, ca un obraz de copil. Vinerea trecuta am plans ca nu vreau sa ma mut. Acolo, in casa am plans. Poate m-a simtit asa speriata si acum imi arata ca am tot ce-mi trebuie sa-mi fie bine. Liniste, spatiu, lumina, gradina secreta.

Au venit pe rand cei de la apa, curent si gaze sa ne branseze. Oameni cumsecade, cu bun simt, mirosind frumos, avand grija sa-si faca treaba. Imi sunt dragi. Ma lasa cu un sentiment placut.

Pe la mijlocul zilei ma intorc in Cascais. Sunt rupta de foame. Munca fizica imi da o foame sanatoasa nu pofte si mofturi. Mi-am luat o jumatate de pui la rotisor pe care l-am tavalit intr-un abundent mujei de usturoi si i-am pus alaturi o salata de varza. A fost DIVIN. Dupa ce-am mai adunat lucruri mi-am luat cartea cu regina si am citit pana am adormit. Acum plec iar in Lisabona. Viata mi se pare misto, asa ca o suma de amanunte cotidiene.

4 thoughts on “VIATA CA SUMA DE AMANUNTE COTIDIENE

  1. Viata ti se pare misto pentru ca este misto! In Barcelona am prins drag de carucioarele de mers la piata si urcam la dealuri cu ele cu un avant de speriat! (si cand ma gandesc ca, in tineretea-mi superficiala, carucioarele mi se pareau jenante. Poate doar pentru ca nu treceam dincolo de tristul aspect al carucioarelor din piata din Romania, cine poate sti?)

  2. Vorbeam, Lola, despre mutat. Stiu. Eu eram speriata de faptul ca nu o sa stiu de unde sa iau paine. Intre timp am invatat sa fac painite mici, cu rosii sau cu ceapa indesate in aluat, niste minunatii cu care ma mandresc strasnic. Eu plecam din Bucovina pe Costa Alba. Si mult cozonac, nuci, mere din livada, ba chiar fan, imi trimitea mama prin Atlassib.
    Ma gandeam la tine si la spatiul gol de care cred ca ai tu nevoie, nu numai ca sa il umpli cu margele, ci ca sa ai posibilitatea sa te intorci, sa te alergi, sa te regasesti. Sper ca o sa-ti gasesti in Lisabona locul tau. Iit doresc sa il gasesti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s