TAINA, ADEVARUL, BUCURIA

Am momente de  mare pace. De fapt intru in starea mea de vara. Din mai pana in septembrie traiesc, imi vine sa zic, intens pentru ca am energie, in acelasi timp pot spune si tihnit pentru ca am o dispozitie nemaipomenita spre statul cu burta in sus(uneori la soare, uneori la umbra).

Iminenta harababurii mutatului, daca indepartez usoara neliniste, ma lasa intr-o, cum am zis deja, mare pace cu mine insami. In starea asta toate imi sunt placute, se fac usor, repede fara sa ma grabesc. Lucrez cu spor si bucurie, citesc cu nesat la pranz, iar seara cu voce tare sa-l adorm pe Claudio, caruia ii place grozav cum suna romana desi nu intelege mai nimic. Imi iau ramas bun de la Cascais fara drama. Nu simt nevoia unui pelerinaj desi fac in fiecare zi cate unul ducandu-ma in cele mai banale locuri. Bagajul meu  se compune din lucruri mici, din detalii, din stari, din expresii, din momente. Sunt usoare ca aerul, ma fac sa ma simt bogata, dar nu ma apasa deloc.

Intr-o seara ne-am plimbat pana la Estoril pe faleza. In aer era tensiunea furtunii iminente si noi radeam, radeam din orice dorindu-ne sa inceapa odata, sa ne ude ploaia pana la piele. A inceput sa picure cu stropi uriasi. Lumea umpluse restaurantele din centru. Nimeni pe strada. Ne-am dus la indienii de langa casa. Am alergat prin furtuna dezlantuita tot razand. Am intrat acolo cu fete de copii, inghiontindu-ne. Mancarea ni s-a parut divina desi era doar orez, spanac si naut.

Unori vine tristetea, de fapt o nostalgie teribila, ceva care ma stoarce de lacrimi. Claudio se nelinisteste, dar ii spun sa ma lase sa-mi iau ramas bun ca eu nu iubesc numai oamenii, iubesc…tot  si fiecare despartire, de orice, o simt ca si cum mi-as tarai inima pe pietre. Doare, dar nu fug de durere, o traiesc si ma curata sa pot merge mai departe. Sunt VIE! N-am carapace, iar de cate ori ma acopera crusta, o sparg.

Tot ce mi-a dat locul asta binecuvantat e acum in mine. Oceanul si Mama Pamant, parintii ancestrali care au avut bunatatea sa mi se arate in superba lor impreunare si sa-mi spuna ce copil bun sunt,

„Stateam acolo cu respiratia taiata si inima batand prea tare.
Stateam acolo uitandu-ma cum se iubeau
Ea, gigantica, arsa de soare, insetata, aproape salbatica dandu-se cu totul,
El cand tandru, sarutandu-i picioarele, cand brutal patrunzand-o adanc.
Stateam acolo incremenita si muta pentru ca nu mai vazusem niciodata ceva atat de frumos, iar de spus oricum nu mai ramasese nimic.
Femeia uriasa facea dragoste cu iubitul ei gemand apocaliptic.
Pe urma, obosita si uda, avea sa ma stranga la piept afundandu-mi capul intre sanii-i imensi, sa-mi sopteasca ceva gafaind, sa ma sarute pe frunte si sa-mi dea drumul inapoi in lume.
Unde n-a mai fost niciodata ca inainte”

ma incurajeaza sa plec cu viata, ca in ea e taina, adevarul si bucuria

6 thoughts on “TAINA, ADEVARUL, BUCURIA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s