DANTELE, VECHITURI SI FRUCTE DE BAOBAB

Sambata ne-am trezit in zori. Soarele desena pe ziduri cu lumina accentuand poezia.

Rasarise parca si pe micile mele planete.

Hai sa iesim, sa mergem prin dimineata asta cum n-a mai fost, cum nu va mai fi alta! ne-am zis aproape in acelasi timp. Am luat ceaiul in termos, micul dejun la cutie si am plecat spre Lisabona.

La asa ora tanara cel mai bun loc de mers era targul de vechituri. Ca sa gasesti chestii, acolo e bine sa fii cat de devreme poti. Apartamentul unde ne vom muta e intr-o casa veche. As vrea sa pun accent pe aerul lui romantic. Cu gandul la niste rame patinate si frumoase voiam prin targ.

Ne-am oprit in Belem pe malul raului pentru micul dejun si o plimbare. Era liniste, racoare, bine. Am descoperit bucuroasa alternativele urbane ale drumului pentru bicicleta. Pe malul raului e absolut superb. M-am simtit linistita ca nu-mi voi pune bicicleta in cui. Imaginea Lisabonei cu dealuri si strazi inguste initial ma panicase.

Trebuie sa spun ca acum merg in oras incercand sa mi-l apropii, cautandu-mi reperele pentru viata zilnica. Unde e posta, unde pot face cumparaturi, unde e verde, unde e liniste…Sunt destul de fixista in gusturi si obisnuinte. Stiu ca ma adaptez usor, dar cand se petrec schimbari ma trezesc nelinistitndu-ma pentru chestii banale.

Dupa ce am taiat de pe lista cu spaime ca n-am unde ma da cu bicicleta, dupa ce am descoperit un oficiu postal foarte aproape de casa, ca si unul dintre supermarketurile pe care le prefer, am fost la piata. Daaaa, m-am simtit nu numai linistita, ci fericta de-a dreptul descoperind-o. E intr-o cladire frumoasa, e zilnica(cea din Cascais e numai sambata), e bogata si ieftina.

A trecut o luna si mai bine de cand s-a produs clic-ul cu mancarea, de cand sunt in “programul” anti-candida, de fapt nu sunt anti nimic, sunt pro-viata si poate ca am descoperit atata bogatie acolo unde alta data vedeam numai restrictii, doar pentru ca nu m-am angajat in nici o lupta, si n-am nici un termen ci grija zi de zi. Chiar ma gandeam sa impartasesc experienta asta pe un blog separat. Ce ziceti?

Pana si Claudio, speriat initial de frenezia mea cu verdeturile, asteptandu-se poate la radicale cure de cruditati fara gust, e acum incantat de modul cum se transforma frunzaraia pe care o cumparam, in exotice si delicioase feluri de mancare. Din cauza mirodeniilor care-mi sunt permise am cotit-o gratios spre Orient. De incantare  visez sa avem un mic restaurant unde sa gatesc cu dragoste, cu grija, onorand fiecare om.

Tot in piata e si un magazin cu produse africane. In ciuda mirosului traznitor de bachalau sarat, am stat acolo o gramada, incantata sa descopar  boabe si fainuri, mirodenii si uleiuri, sa-l ascult pe Claudio povestindu-mi despre ele, sa casc gura la conversatia vesela a doua doamne venite pentru targuieli.

Stiti ce-am gasit? Fructe de baobab!!!!Sunt cele din poza de mai jos. Mi-au amintit de  Micul Print. El se temea ca nu cumva  seminte din fructele astea sa ajunga pe planeta lui mica, pe care s-o napadeasca arborii cei uriasi.

Dupa tura vesela printre salate am plecat in sfarsit spre Feira da Ladra. Se facuse binisor spre pranz, iar soarele ardea. Fara sa ne pierdem in amanunte am gasit cateva lucruri incantatoare: o rama de bronz, un vas cu margarete, o cuvertura de bumbac, buna de folosit pe vremea asta cand nu e nici rece noaptea, nici cald sa mori, si un covor tesut in casa pe care o sa vi-l arat in contextul lui, alta data.

Mai erau chestii interesante, dar deja ce cumparasem atarna greu. Masina o parcasem departe. Vreau sa ne mutam intai, sa-si ceara casa obiectele, sa se aseze organic, s-o simt. Spatiul in care traiesc e important, de fapt important e ca TRAIESC si asta le intergreaza pe toate. Cand am zis ca ne mutam am auzit “iaaaar?”

Iar! Daca viata aduce schimbari stie ea ce stie. De ce m-as impotrivi, de ce mi-as ocupa zilele cu tristetea, cu “vai ce greu e”? Nu zic ca e floare la ureche, ca nu ma apuca plansuri si nostalgii sfasietoare, ca nu-mi vine sa imbratisez Cascaisul cu ocean si munti cu tot, dar in acelasi timp viata ma cheama in alta parte. Despartirile mici sunt repetitii ale marii despartiri. Eu stiu ca voi parasi lumea asta iubind-o si imi traiesc finalul prin fiecare plecare, iar durerea insuportabila a sfarsitului se transforma in bucuria unui nou inceput.

21 thoughts on “DANTELE, VECHITURI SI FRUCTE DE BAOBAB

  1. Amin, draga Lola! Ce frumos pui tu plecarile in… inceputuri. Pe mine, una, ma inspira drumurile tale. Sau poate ar trebui sa spun Drumul. Cred ca pe acest drum este si un mic restaurant, bistro, o Incapere, in care se vor amesteca tot felul de arome si ganduri bune, o lumina dulce o sa intre printre perdele, filtrata de muscatele de la fereastra, iar la mesele rotunde se vor aseza oamenii dornici sa incerce un delicat festin al simturilor – (stiai ca, de fapt, nu “gustam” mancarea, ci o mirosim?) S-ar putea sa fie si vreo pisicutza-grasutza pe-acolo…O vad stand cuminte pe o perna de catifea visinie.
    Imbratisari cu drag

  2. Imi place boemul din viata ta🙂 e ca o fondanta. In plus, ce cura de anti-candida ? Stiu ca are legatura cu un regim alimentar si eu am avut probleme similare… pana am descoperit ca e mai mult de atat, adica are legatura cu blocaje emotionale si mentale🙂 Lise Bourbeau cu “Corpul tau iti spune: Iubeste-te!” mi-a elucidat acest mister. De atunci sunt mai atenta la mine. Bine, drumul e lung si anevoios, dar merita fiecare pas.🙂 Ador targurile de antichitati❤

    • Da, da e un boem colorat in roz discret, ca al fondantelor. Frumos l-ai imaginat.
      Unde se gaseste cartea de care zici, ca va veni cineva aici si ar putea sa mi-o aduca? Asa e, corpul ne avertizeaza, asta sunt bolile. Despre atentie la noi insine e vorba. Nu tin o cura, am eliminat din hrana zilnica ceea ce alimenteaza candida. I-am creat destul conditii sa huzureasca la mine in corp. Imi da in schimb numai deseurile pe care le produce. De ce s-o tin? Pornirea a fost determinata de o infectie, cand am realizat ca e de schimbat ceva ACUM. Stiam ca voi linisti simptomele prin tratament, dar la fel de bine stiam ca daca nu ma duc mai adanc, la radacina problemei voi fi mereu si mereu in cerc. Citind despre candida si restrictiiile alimentare pe care le presupune am zis ca nu pot, ca nu voi rezista. Pe urma am luat-o incet, zi de zi. Cum nimic nu e doar intr-un sens, facand schimbarea asta fizica, emotionalula devenit mai usor de gestionat. E ca atunci cand faci casa luna si vezi ca intretii curatenia mai usor.

      • Lo, uite:

  3. Ce frumos e vasul cu margarete! ce-mi plac margaretele
    Am zis eu ca am senzatia ca o sa-ti placa acolo?
    noi ne-am mutat de atatea ori ca am prins gustul,chiar ma bate asa un dor de mutare uneori🙂 alta lume,alta viata,mi-as dori sa nu ramanem aici desi sunt constienta ca nu ne putem muta la infinit.
    hm,si piata aia e si ecologica?

    • Cred ca-mi va place cand voi fi linistita si voi gasi noduri in papura cand cine stie ce ma va bantui. Asa ca si aici.
      De ce sa nu ne mutam la infinit?
      Are si o zona bio🙂

  4. da subscriu si eu la idee,mie imi place sa le am “pe caprarii”,cum zice mama, sa nu se incurce,asa ca un blog separat cred ca e nu e o idee rea
    Stii,inainte cand mancam struguri pe aici,imi aduceam aminte de copilaria mea din Ro., acum imi fuge gandul la parcul din Cascais si te vad pe tine stand pe iarba🙂 (pe langa toti ai mei si ei parte din poza,desigur).
    Eu ma mut uneori cu gandul, pot fi aici, pot fi in Cascais,sau in Praia da Pipa in Brazil,sau in alte locuri calde😉
    macar asa ,daca altfel nu😉

  5. da, da…
    un apartament romantic intr-o casa veche merita, desigur, dantele si nu se teme de baobabi!

    poate ca a venit si vremea baobabilor!

    povesteste-ne despre mancare, aici sau in alta parte, mmmm, ce bun🙂

  6. Cartea se gaseste cam la toate tarabele de carti, am vazut-o in special la cele din Obor. Dar si pe la librarii. Si mai este una: “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” de aceeasi autoare. M-au ajutat mult, ca si multe alte carti. Multa sanatate ! :* PS: in special dulciurile trebuie eliminate, cand e vorba de candida.😀

  7. un videoblog cu papa bun şi magic, în direct de la umbra baobabului desenat!😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s