SACUL GOL SI PATRU SEMNE DE INCURAJARE

Cum zicea domnul Lavoisier in natura nimic nu se pierde, totul se transforma.  Dar masura noastra, omeneasca, e data de a avea. Vrem ca orice sa poata fi exprimat intr-o unitate, stocat si apoi comparat eventual. Cat am avut, cat are celalat, cat ar mai fi de adaugat. Asta e o sursa garantata de suferinta, pentru ca niciodata nu vom sti daca e de ajuns sau daca e pentru totdeauna si mereu vom crede ca exista ceva de pierdut sau de aparat.

A avea e o grija nu o certitudine. Simtim, poate, nevoia unui reper solid, dar nu facem decat sa fim paznicii nimicului.

E complicat. Mi-e ciuda vazand ca sacul pe care-l credeam plin n-are nimic inauntru, nimic din ce banuiam ca poate fi strans si folosit la nevoie. Mi-e frica. N-am de ce sa ma proptesc, nu ma pot duce inapoi pentru ca inapoi nu exista. La fel pot spune si despre inainte. Tot o notiune e. Atunci ce sa fac in momentele cand ma simt descoperita, cu mainile goale si picioarele tramurand, singura, pe un fir de ata ale carei capete se pierd in ceturi, deasupra unui hau fara fund?

Vizualizand lucrurile in felul asta cel putin realizez ca ultimul lucru care mi-ar trebui ar fi un sac in spate.  Sunt cocotata aici, e nesigur, ma pot prabusi oricand, nu e nici un alt om in preajma pentru ca fiecare e acrobat la el pe sarma, iar singurul merit al pasilor pe care i-am facut e ca  m-au adus in punctul asta, despre care habar n-am unde se afla.

Cand realizez cum stau lucrurile ma ia un plans… “cine m-a urcat pe mine aici, de ce, tare mi-e greu, ce singura sunt, unde ma duc“.  Deasupra prapastiei unde credeam ca numai eu ma zbat, vad intinse puzderie de fire si tot atatia oameni mergand sovaitor pe ele. Plansul se inteteste, e cu sughituri si lacrimi mari pentru “sarmanii de noi” cum ne numea poetul, pentru toti cei aflati pe drum. Ce e de comparat aici cand  suntem la fel de suspendati, la fel de tematori, la fel de nesiguri?

O sa uit ce-am scris, o sa uit ce-am simtit si o sa ma intreb iar, dar momentul ala va avea propria lui rezolvare.

Ce m-a facut acum sa-mi sterg lacrimile si sa am din nou curaj a fost, ramanand in viziunea de mai sus, scurta licarire a unei palme uriase, protectoare, aflate dedesubt, acolo unde din cauza beznei credeam ca nu e nimic.

Iesind din viziune si intrand in realitate semnele de iubire au aratat asa:

Un colet sosit pe neasteptate. Inauntru o scrisoare si muzica. Singuratatea mea era atroce, iar inima imi adapostea intreg iadul.

…asculta te rog cd-ul asta pe care, fara sa stiu, il voi fi cumparat pentru tine. Nu stiu daca de la mine trebuia sa-l primesti. Inchide ochii si imagineaza-ti ca ti la trimis un om pe care tu il iubesti foarte mult, cel mai mult. De aici, de la marginea lumii asteia, sau de la inceputul lumii celeilalte…

Prima melodie de pe disc – Mi nina Lola.

nu imi ascunde durerea, durerea inimii tale, spune-mi amaraciunea ca sa te pot consola, spune-mi ce ai, spune-mi adevarul…cat timp voi trai nu vei fi singura pe lume

Asa zicea cantecul. Tineam ochii inchisi si stiam ca plicul,muzica, scrisoarea, veneau de la cineva a carui dragoste e fara masura si fara conditii. Veneau de la Viata, care nu oboseste sa-mi trimita mereu acelasi mesaj, al carui adevar stie ca il voi simti pana la urma, care nu se supara pentru neincrederea mea si care ma iarta de fiecare data.

Multumesc draga Oana ca i-ai fost mesager!

Nu conteaza cronologia, dar urmatorul sau anteriorul semn a fost o carte. Ea vorbeste despre abundenta, savoare, intelepciunea lumii si bucurie.  Odata deschisa dizolva artagoasa intrebare “Da’ de ce ma?” raspunzandu-mi bland, pe fiecare pagina “Doar asa…de drag”

Vrei sa masori? Vrei sa compari? Poftim, compara! Joaca-te de-a masuratul! Fa asta daca vrei, eu iti pun totul la dispozitie, chiar in mai multe sisteme . Asa am descifrat continutul unui alt colet care a trecut oceanul, sosit intr-o dimineata, cand nu asteptam nimic.

Am masurat cu spoon si cup  ingredientele pentru o noua sarja de briose. Restul timpului incerc sa mi-l petrec fara sa tin prea multe socoteli si totusi pastrand masura.

Multumesc Luminita!

Al patrulea semn e din partea cuiva care imi aminteste mult de mine, copilul necrutator, copilul care si-ar fi facut din oricine un aliat si din orice un mijloc  pentru a-si apara teritoriul. E Bia, fata mijlocie a lui Claudio careia prezenta mea ii adanceste sentimentul lipsei, ii da senzatia ca  trebuie sa mai imparta cu cineva portia de afectiune care i se cuvine.

Intai m-am pregatit de lupta. Se activasera vechi tipare, doar m-am antrenat ani in sir, ducand razboaie de uzura pentru acelasi taram al dragostei. Pe urma m-am gandit sa incerc o cale mai putin paguboasa. La nivel practic nu va imaginati nimic idilic. O crusta groasa de gheata ne paralizeaza, dar din cand in cand reusim s-o crapam, fiecare cum poate.

Gandurile vin si din ele se construiesc inchipuiri, dar cheia e in gesturi. Facute cu grija au puterea sa curate.

Mi-a daruit un desen. Pe spate am gasit scris timid “cu dragoste”, cuvinte despre care am aflat ca le-a scris cu mare strangere de inima, de teama ca nu vor fi primite.

8 thoughts on “SACUL GOL SI PATRU SEMNE DE INCURAJARE

  1. Alerg inspre aeroport (intr-un fel asta am facut de cand am aterizat, intr-un fel sau altul mi-am pregatit plecarea) si chiar ma interbam daca ai primit plicul. Oricand, oriunde, sarma mea va deveni autostrada doar ca sa te prinda pe tine. Iar tu, incantatoarea mea muza, tu nu poti fi singura, din moment ce mainile tale imbratiseaza cu drag – zilnic – gatul atator femei. De pilda acum, in jurul gatului meu, alearga o garnitura de tren, un Orient Expres, iar eu ma plimb cand in vagonul restaurant, cand la clasa a doua si de pe fereastra vad lumea: Atlanticul tau, Mediterana lui, obcinele mele, brazii din gradina mamei mele, fagul meu… Vad prietenia Irinei, toata, care ti-a cerut pentru mine colierul acesta, prin care, de fapt, ne legam de tine, de toate margelele tale… De la fereastra acestui tren vad clar Siberia… Nu ti-a spus Irina ca visul meu este sa ajung cu Transsiberianul la Vladivostok. Nu ti-a spus nici ca am petrecut amandoua doua veri incercand sa facem trasee si calcule. Ca Transsiberianul se apropia de noi incet incet. Nu ti-a spus nici ca, dincolo de poveste, Transsiberian nu e un titlu potrivit pentru povestea unui colier. In timp ce, Orient Expres – da! Este!
    Iti doresc muzica in jurul tau si frumusete. In rest totul e efemer. Te imbratisez cu Mediterana. E mai calda decat Atlanticul tau.

    • Draga Oana
      Acum constat ca raspunsul pe care l-am scris cu cateva zile in urma nu s-a publicat. Nu mai stiu exact ce ziceam, dar acum simt doar sa-ti multumesc ca m-ai luat in Transsiberianul tau si ca ma imbratisezi cu Mediterana, mie fiindu-mi mereu foarte frig.
      Te imbratisez

      • Draga Lola,
        Am ajuns acasa, in Bucovina, si am cumparat oua gata pictate de la supermarket. Mamaia mea nu mai e pe aici ca sa ma dispretuiasca. Nu voiam oua pictate, voiam un miel, dar pentru ca disparusera din galantare, din piata, de pe peste tot, am zis sa nu plec cu mana goala si am luat ouale alea gata vopsite. Mi-a parut rau, dar acum, ciocnindu-le, sa stii ca mi-am dat seama ca nici nu sunt asa de rele. Am preferat in saptaman mare sa stau de vorba ceasuri lungi si infinite cu prieteni din copilarie, si am lasat de izbeliste sarbatorile. Gustand astazi din oua, privindu-l la televizor pe Papa Ioan Paul al II-lea in timp ce vorbea in limba romana in Romania, mi-am dat seama ca suntem plini de prejudecati si de tipare in care ne incapatanam sa ramanem. Hai sa luam oua de la supermarket, sa lasam mieii sa pasca veseli si sa devina oi si sa le mulgem, hai sa petercem mai mult timp cu noi, cu ei, cu cei care ne iubesc si cu ceilalti. Uite ca de paste am mancat o cutie de bomboane, am baut ceai din Andalucia, mi-am asezat colierul la gat si am ascultat Buika si Mariza. Si imi esti draga din nou.
        Fericirea e alcatuita din gesturi simple, nu-i asa? Sarbatori fericite, dintr-o Bucovina netraditionala (parca nici cozonacul de la Mopan nu e atat de rau).

      • Draga Oana
        Si tu imi esti tare draga. Imi place cum ti-ai petrecut sarbatorile iesind din tipare fara urma de parere de rau. Cand esti bine cu tine toate sunt bune exact asa cum sunt.
        Te imbratisez

  2. Femeie frumoasa, cum stii tu sa le asezi… chiar si pe astea. Ca sa ne arati mersul pe sarma… si oamenii frumosi care vin in dar, cu daruri.
    Imi place grozav cum vezi. Si cum arati ce vezi.
    Stii tu bine: ca sa arati altora cum se trece peste prapastie, tre’ sa stii tu primu’.
    Bucura-te de primirea cuvintelor tremurate si tematoare de ne-primire…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s