IN CIRES

Cred ca ciresul e unul dintre cei mai catarati copaci, dintre cei mai iubiti. Irezistibil cu promisiunea fructelor zemoase, cu dulce-acrisorul si ametitoarea perspectiva a lumii vazuta dintre crengile lui.

Dedic acest sirag tuturor bunilor ciresi care m-au primit de-a lungurl timpului, m-au hranit, mi-au tinut umbra, m-au lasat sa fiu iscoada unor brave si imaginare osti, printesa ascunzandu-se de hoti, Robin Hood… Care mi-au tolerat concursurile de scuipat samburi cat mai departe si si-au potrivit crengile in asa fel incat sa pot sta cocotata citind, in dupa-amiezi fierbinti de august, alte inspiratoare aventuri .

Imbratisez ciresul negru de langa casa din Grajdeni, care mi-a fost tacut si bun prieten cateva veri, incarcat mereu de mici boabe intunecate, adunate in buchete pe care mi le daruia generos facandu-mi dintii sa arate sangerii.

Salut ciresul din curtea casei din Cotroceni, in care n-am reusit sa ma sui niciodata, dar ale carui cirese le-am mancat  adunate intr-un lighean urias. Erau pietroase, galbui si dulci, amestecate cu altele straine, mai mari, mai rosii, dar nu la fel de gustoase si stiu ca-l convinsesem pe frate-meu, ca sa am eu parte de toate, ca cele galbene nu sunt bune. Ma strambam intentionat in timp ce le mancam, bucurandu-ma la culme ca ma crede pe cuvant si ca n-am concurenta.

Un gand bun ciresului din Gorneni, de la mosie, pe care l-am vazut doar o vara. Amintirea lui e amestecata cu cea a campurilor pe care se ridicau ca niste spinari de dinozauri, imense sire de paie escaladate anevoie, de pe varful carora priveam intinsi pe spate cerul, cu cea a casei mirosind a flori de camp, lemn vechi si praf.

Ce chestie! Amintirile astea nici nu stiam ca mai sunt in sertarele memoriei mele…

6 thoughts on “IN CIRES

  1. Mi-ai lasat gura apa, amintirile vraiste si sufletul, eee… sufletul e acum zmeu peste curcubeul copilariei…
    Noaptea asta o sa mananc cirese in fiecare vis!
    Multumesc, Lola minunata! Te imbratisez

  2. Mi-ai rascolit toate amintirile copilariei! Retraiesc toata starea de gratie din vremea cand priveam cerul din mijlocul ograziii si toata lumea se concentra in curtea bunicii.
    De fiecare data cand vreau sa imi incarc bateriile pornesc spre locul acela de departe si totusi atat de aproape. De acolo imi iau starea de bine, de senin. de bucurie. Multumesc ca mi-ai reamintit de copilul din mine.

  3. Cu gandul la ciresele copilariei mele – undeva pe culmea beciului din curtea bunicilor, dintr-un cartier al Iasului- si la gustul lor pe care nu l-am mai intalnit vreodata, iti si imi doresc sa treaca multi ani pe care sa ii petrecem impreuna – tu margelind si povestind si noi ascultand si amintindu-ne!
    Te imbratisez tare, om minunat si iubitor pe vecie al vietii! La multi, multi ani!:)

  4. Copilaria mea fost strajuita de un cires. Ciresul din curtea bunicilor, umbrind jumatatea din curte, usa casei, jumatate din gradina. Nins cu flori albe de fiecare pasti, vanat de grauri si de copii in mai, plin de cirese galbene, cele mai bune cirese. Ciresul inca e acolo, treimea din el care inca mai supravietuieste anilor trecuti peste el, batran, aplecat peste gradina, dar la fel de drag ca in diminetile de vara cand ma trezeam si ieseam in usa sa vad soarele rasarind printre ramurile incarcate de flori.
    Iti multumesc Lola pentru amintire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s