MASCA DE DRAC

Sunt in plina colica biliara. Venirea ei nu m-a surprins. Am fost furioasa, obosita si am trait cu atata intensitate rememorarea momentului racelii care m-a tintuit cu ani in urma  pe canapea, incat am stiut ca voi avea o reactie fizica. Probabil corpul imi striga disperat sa ma mai potolesc.

Acum doua seri, din senin,  m-a luat o durere groaznica, ce nu se linistea decat daca stateam intinsa. Cu argumentul asta suprem, fiinta mea s-a pus toata de acord sa zac in pat. Nici un gand mustrator, nici o urgenta, precum nici posibilitatea sa ma ridic. Cum eram in picioare durerea se intorcea radiind pe sub coaste, prinzandu-mi pana si gatul ca intr-o menghina.

Mi-am petrecut seara cuminte, citind si uitandu-ma la documentare cu animale. Iubitul langa mine, un pic ingrijorat, gata sa-mi aduca ce mi-ar fi trebuit. Simptomele nu erau deloc chinuitoare daca stateam locului. Odihna fortata, ca doar la ea am visat.

Uneori am nevoie de conspiratia exteriorului ca sa rezolv niste lucruri interioare.

Ziceam de furie. Temperamentul meu e coleric. O data genetica de care nici nu fac mare caz, nici nu ma bucur prea tare.  Pojghita de liniste sare foarte usor in aer imediat ce gasesc prilejul. Exista o evolutie, si ea e relevanta doar la nivel personal, in felul in care imi gestionez furia. Desi o exteriorizez moderat, ca emotie o simt mereu foarte puternic. Locomotiva fara frane, care ma strabate din stomac pana in crestet.

Cineva ma avertiza acum un timp “ai grija la rau”. Pana atunci, neignorandu-i totusi prezenta, nu ma gandeam prea mult la el . Supunandu-l atentiei, a inceput sa se manifeste prin mici intamplari, facute poate sa restabileasca un echilibru.

Valul de comentarii otravite ca reactie la aparitia cartii, un mail cu injuraturi tot legat de carte, unde se vedea mocnind o ura mai veche in legatura cu mine, intalnirea pe strada cu un om pe care l-am ajutat cand avea nevoie si care acum imi spunea cu voce ridicola “tu nu mai existi” doar pentru ca intrebasem despre niste lucruri ramase nereglate, iar peste toate o poveste aproape suprarealista cu pietre zburand pe langa mine din senin, au starnit scurte si intense furtuni.

Asta cu pietrele o s-o povestesc pe larg pentru ca a fost un exemplu relevant al naturii umane in stare pura, protagonistii fiind copii. Stiti de curtea scolii, cea de peste drum. Pana acum am fost doar martor la marunte si totusi semnificative  intamplari petrecute acolo.

Stateam la soare pe terasa, cu spatele catre strada pentru ca-mi batea lumina in monitor. In curtea scolii un zgomot infernal, din care am inceput sa disting o voce injurand vehement, din ce in ce mai tare, din ce in ce mai inrait. Ma intorc sa vad ce se intampla si atunci realizez ca eu eram cea injurata. Acum e perioada carnavalului si copii poarta masti. La adapostul unei fete pictate in drac un baietel grasun imi urla de zor porcarii. M-am intors la treaba mea crezand ca o sa-i treaca, dar in voce ii crestea o scrsneala rea, iar injuraturile devenisera mai aprige. Tot n-am zis nimic pana au inceput sa-mi zboare pietre pe langa urechi. Nu mai era singur, deja adunase cativa copii care isi umplusera pumnii cu pietre. Cu cat le spuneam sa inceteze cu atat mai mult  ii intaratam.

Deja ma gandeam sa ma duc sa vorbesc cu un supraveghetor sa-i linisteasca. Printre ei a aparut o fetita. Am rugat-o pe ea sa se duca sa spuna cuiva ce se intampla si s-a dus. Ba mai mult, a alergat prin curte dupa derbedei anuntandu-i ca sunt parati.

S-a stins povestea, dar m-am gandit multa vreme la vocea aia din ce in ce mai inraita, la accesul de violenta fara motiv, la “RAU” aratandu-mi-se prin copilul cu masca de drac, la usurinta cu care s-au alaturat ceilalti datului cu pietre. Avem de mici potentialul de a distruge, de a ura, de a murdari in egala masura cu cel de a construi, a iubi, a curata. E natura noastra si se manifesta in functie de context.

Furia copilului era furia mea. Violenta mi-a galgait si mie in gat. Desi n-am dat drumul cuvintelor, le-am gandit, iar asta inseamna acelasi lucru.

Acum, am inteles ca n-are rost sa traiesc cu teroarea unui rau care poate veni din afara. El nu e acolo decat ca oglinda a interiorului meu, deci tot de strafundurile proprii trebuie sa am grija. Na, ca nu mai pot da vina pe nimeni, nu mai pot face pe victima. Viata imi arata cu blandete unde sa-mi indrept atentia. Prin exemple inofensive ma pune la curent cu regulile ei simple, invitandu-ma sa mergem in acelasi sens, fara teama.

Oameni buni, care intrati aici si in loc de bucurie simtiti sa ma urati, sa stiti ca nu am luat nimic din ce vi se cuvine, ca versurile alea cu norocul impartit la unii cu carul si la altii cu paharul sunt o mare eroare. Fiecare dintre noi ne aflam intre unul mai nefericit si altul mai implinit, dar oricat de sus am urca in ierarhii si oricat am imparti lumea asa ne vom situa mereu, undeva la mijloc. Acolo unde suntem fiecare, e locul pe care singuri ni l-am facut prin alegeri, prin gandurile, vorbele si faptele noastre.

19 thoughts on “MASCA DE DRAC

  1. off… imi pare rau ca te simti asa… te imbratisez! si uite, fac un ceai bun, sa-l bem impreuna🙂
    PS: Succesul (ori norocul dupa cum il interpreteaza unii) e adesea nerecunoscut de oameni pentru ca el se arata in haine de lucru🙂 cred ca H Ford a spus asta, si sunt total de acord cu el

    • E de sunatoare ceaiul?🙂
      Mi-a spus cineva odata ca nu se poate bucura de propriile succese pentru ca vin dupa un efort lung si epuizant care taie din fericirea finala, in schimb se bucura enorm de succesele altora. Asa sa fie? Am vazut in vorbele alea iluzia care poate exista in mintea tuturor, ca altuia ii e mai usor, ca celalat are ceva in plus, mai mult noroc, mai multa vointa, etc, in orice caz ceva care il ajuta sa rezolve mai simplu. Concentrarea asta pe sentimentul lipsei e tare paguboasa

  2. il fac de sunatoare🙂
    ah, pai tocmai la asta ma refeream🙂
    Ca unii cred ca succesul altora e trai pe vatrai cu huzur picat din cer la noroc, desi succesul implica munca (nu neaparat epuizanta, pentru ca atunci cand faci ce-ti place simti altfel efortul si gasesti multumiri si impliniri pe parcurs) si un drum care presupune schimbari in obiceiuri si in a intelege chiar scopul muncii pe care o faci🙂
    Spun asta pentru ca succes inseamna multe lucruri, o relatie reusita, un copil, o afacere reusita, sa stai intr-un loc anume, libertate, timp si bani, sa faci ce-ti place… depinde de fiecare.
    Insa cand acesti unii au avut la randul lor oportunitatea la indemana nu au recunoscut-o tocmai pentru ca venea insotita si de hainele de lucru si presupunea schimbari🙂 ori pentru majoritatea e mai comod sa amana ancorati intr-o rutina care poate ii frusteaza insa de unde pot arunca scuze: ca altul a avut alt context ori altfel de noroc sau poate altfel de capital financiar, pile, relatii si alte cele…
    Vorba aia romaneasca “ Dumnezeu da la toti, dar nu baga si-n traista”🙂 Mie imi place sa ma bucur de succesul prietenilor la fel ca de succesele mele si cand putem le sarbatorim impreuna🙂
    Si cata dreptate ai🙂 e mult mai bine sa te concentrezi pe un vis decat pe probleme… provocari in viata avem cu totii, dar cati isi pastreaza cu adevarat un vis in care cred?
    Te imbatisez cu tot dragul si sa te faci bine🙂

  3. Iţi doresc să fii sănătoasă şi să-ţi revii la forma ta bună! Chiar dacă nu este o zi însorită la noi, îţi trimit cu mult drag un gând de iubire şi de preţuire, însoţit de o rază de soare păstrată în suflet pentru zilele înnorate, primită în dar, vreodată, de la un om bun, ca tine. Dacă reuşeşte să te încălzească, să-ţi lumineze ziua şi să-ţi redea optimismul, voi fi fericită. Încă ceva: bea un pahar cu APĂ, după ce ai lăsat-o vreo jumătate de ora la lumină şi i-ai spus vorbe tandre. Nu uita să-i mulţumeşti! Iar ţie surâde-ţi în oglindă. Meriţi un zâmbet frumos şi plin de iubire. Iar eu îţi mulţumesc ţie pentru că eşti şi pentru darul minunat din partea ta. Doar privindu-l, el îmi luminează ziua. IUBIRE, PACE, BUCURIE!

    • Draga mea
      Multumesc pentru apa si soare. Le-am primit cu toata recunostinta. La noi azi soarele a stralucit din plin si l-am lasat sa ma mangaie acolo unde ma doare, sa lumineze si sa incalzeasca apa. Nu mi-am pierdut optimismul. In ciuda tuturor intamplarilor sa stii ca zambesc.
      Numai bine!

  4. Cam stranii intamplarile astea. Mie imi place sa te citesc si ma incarc mereu cu energie pozitiva, dar ma gandesc uneori ca expunerea asta a ta cu atata deschidere poate aduce si rautatea celor din jur si multe invidii. Astia sunt oamenii. Ai grija sa te protejezi pe tine in primul rand. Si bea ceai de sunatoare!🙂

    • Poate nu sunt asa de stranii, cred ca se petrec mereu, dar nu suntem constienti de ele, nu facem lagaturile.
      Ma gandeam ce-ar fi de ascuns, cum poate fi traita viata daca nu asumat, deschis? Vorbesc despre lucruri zilnice, obisnuite, n-am calitati speciale si nici nu m-a lovit vreun noroc chior. Pe ce din toate astea si-ar irosi cineva viata fiind invidios? Experienta mea cuprinde o imensa cantitate de durere, de frica, o suma de traume, fiecare zi e o neincetata cautare a echilibrului. Daca ma simt impacata e pentru ca aleg asta. Ofer locul meu, fara impotrivire, oricui crede ca-l merita mai mult decat mine, insa daca dispar asta va fi doar un loc gol si-atat.

  5. Draga,draga,draga Lola exista o linie atat de subtire intre uibire si ura uneori…m uimesc de fiecare data.

  6. Sanatate multa, poate valul de ganduri bune care vine de la noi catre tine te va ajuta sa te simti mult mai bine. Imi pare rau ca te simti asa, stii ca uneori e o alegere, dar alteori nu. Sanatate!

  7. Viata e o ciudata impletitura de intamplari, iar tensiunea unui fir strabate intotdeauna toata tesatura.
    Cand patesc lucruri de acest fel, obisnuiesc sa spun o rugaciune. Uneori o repet. Functioneaza miraculos cand trec pe langa caini suspiciosi si potential agresivi. Incep sa caste de la primele mele cuvinte interioare, incep sa se caute de purici, sa-si vada de treburi. Cam asa e si cu oamenii, caci si ei sunt bucatele ale aceluiasi intreg.

  8. Tu EXISTI! Pentru mine, da, existi, am povestit ieri intamplarile mele cu tine si m-am surprins plangand. Emotiile ti le dau numai oamenii care exista. Existi pentru ca i-am dat link-ul mamei, lui Marius, femeilor din jurul meu. Existi pentru ca abia astept sa citesc ce scrii, si eu scriu eu prea mult, nu prea am timp de scrierile altora. Dar pe ale tale le astept cu… emotie. Existi, si ceea ce e mai important, existi si pentru frumusetea si bunatatea mea.
    Da, si eu te iubesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s