LOVE IS BLIND AND…POWERFUL

Ohhh, diminetile…

Inceputurile de zi sunt cu dragoste, cuvinte portugheze si lumina. Soarele s-a mutat sa rasara mai in dreapta. Ma lasa sa-i vad mareata trezire de pe terasa de la etaj. E ceva…

Azi tot despre iubire voi scrie. Destinul siragului Love is blind se pare ca e unul in deplina rezonanta cu titlul sau. S-au petrecut atatea intamplari frumoase legate de el si continua sa se petreaca.

Intr-o zi am primit un mail de la o fata care dorea sa comande siragul tocmai pentru ca se lupta cu o boala de ochi destul de complicata.  Cand i-am spus pretul i s-a parut foarte mare. M-am gandit sa-i daruiesc margelele, dar ceva ce razbatea din randurile ei m-a facut precauta. Simteam ca gestul meu va avea efect invers, ca o va jigni mai mult decat o va bucura si am incercat o cale de mijloc. I-am scris inapoi spunandu-i ca vreau sa-i daruiesc macar o margica.

Ma bucura gestul tau, si stiu ca e facut din inima, insa te rog sa nu te deranjeze refuzul meu timid.

Nu ma simt impacata ..insa iti mutumesc din suflet pentru gand si dorinta…nu pot accepta gestul,ma simt prost.”

Raspunsul mi-a confirmat ca daca i-as fi zis de intreg siragul drama se multiplica proportional. I-am scris nu dintr-o nemaipomenita intelepciune care m-ar fi lovit pe mine si ar fi ocolit-o pe ea, ci cu dorinta sincera s-o fac sa vada zidul de care tocmai ma izbisem incercand sa ma apropii.

“Cand refuzam daruri sau cand credem ca nu le meritam, pur si simplu oprim iubirea sa treaca prin noi, apoi mai departe prin lume.

De ce nu te simti impacata? De ce sa te simti prost?
Astea sunt false bariere pe care n-are nici un rost sa le ridici intre tine si ceilalti.”

A functionat, am reusit sa fac o mica fisura in peretele ei de neincredere.

“Nu vreau sa pasesc intr-un an cu regrete, sau bariere cum prea frumos spuneai.

O sa primesc cu drag cadoul tau, te rog sa imi ierti refuzul,sper ca nu te-am suparat.
Vorbesti de iubire cu atata usurinta, incat stiu ca orice lucru venind din partea ta creat cu suflet , ma va face sa zambesc.
iti multumesc pentru cuvinte,acum inteleg.”

Odata intamplat lucrul asta, luminii i-a fost usor sa patrunda, iar miracolului sa se petreaca.

Vorbeam despre intamplare cu Delia, prietena mea draga, despre cat de mici si nevrednici de iubire ne credem, despre iluzia zidurilor si barierelor. Tot povestind ea imi zice sa fac intreg siragul pentru fata asta minunata, o margica sa fie de la mine si pe restul vrea ea sa i le daruiasca.

Asa am facut. Imi batea inima repede gandindu-ma cum A. va desface plicul, va trece cu degetele peste fiecare margica citind TE IUBESC in Braille si intr-un alt limbaj pe care desi crede ca nu-l stie il va intelege perfect.

Am trimis pachetul fara sa-i spun o vorba, iar cand l-a primit  mi-a scris

“Am asteptat sa gasesc cuvinte potrivite…sa iti multumesc, prin cuvintele mele simple, nu va fi niciodata indeajuns…


Margelutele au venit intr-o zi grea, obositoare, cand vroiam sa renunt…au venit ca un suflu cald si luminos, si m-au intarit. Stiu ca au fost create de un suflet care mi-a arata usurinta dragostei, si puterea de a merge mai departe, un mesaj puternic, pe care il primesc cu drag si intelepciune.

Nu pot sa-ti multumesc suficient, este o surpriza pe care cu greu o pot intelege.. colierul a devenit obiectul meu de suflet care ma va purta in viata, si pe care il voi lasa incarcat de intelepciune si daruire la sfarsit, altei persoane, care il va aprecia la fel de mult , iubi, si contempla in frumusetea lui.

Iti multumesc pentru lectia daruita, pentru gestul nemarginit, pentru speranta.”

Abia apoi i-am dezvaluit cum s-au intamplat lucrurile, cum Delia, o femeie necunoscuta a vrut s-o vada zambind, cum  dragostea creste atunci cand e primita si lasata sa ne invaluie, cum viata, speranta si frumusetea sunt mereu, iar daca nu le vedem e doar pentru ca refuzam s-o facem.

Eu cred ca A. a inceput sa vada adevarul si stiu ca in lumina lui curand boala ei fizica se va vindeca.

Astept mailul cu vestea🙂

20 thoughts on “LOVE IS BLIND AND…POWERFUL

  1. Zambesc pt cat de frumos scrii si pt Soarele tau luminos, de care mi-e tare dor. Si eu ma trezeam cu el dimineata. Dar o sa il vad in curand. Trebuie. Te imbratisez cu foarte mult drag, Monica

  2. Si eu ii doresc lui A, sanatate multa…M-a miscat ce ai scris, sunt fapte de viata atat de sensibile, de fragile…
    Te-am vazut la Tv, ca o intalnire frumoasa, indepartata- o voce calda, asa cum razbatea de fapt si din blogul si fiinta ta…Intr-adevar esti foarte luminoasa, un om deosebit. Ma bucur ca te-am vazut! S-a facut liniste la noi, in timpul emisiunii, ,,motorasele,, copilului au tacut si te-am privit toti cu prietenie. Am ramas cu impresia unui suflet androgin, desi stiam din fotografiile mai vechi din primavara de imaginea ta de femeie blonda aproape fotomodel…:-) La tine probabil s-a petrecut o transformare frumoasa, o alchimizare, o alta frumusete, mult mai profunda- e parerea mea…Te imbratisez si-ti doresc in continuare mult succes in toate proiectele tale.

    • Draga mea, multumesc pentru prietenie si pentru cuvintele frumoase. Daca ai simtit o transformare la mine sa stii ca e doar dovada ca ea e posibila in noi toti, fara exceptie.
      Te imbratisez

  3. Iti multumesc si eu pentru povestea asta frumoasa, mi-ai incalzit sufletul si ma bucur ca te-am descoperit!🙂

  4. http://www.breslo.ro/blog/magazine-noi-pe-breslo-marialetitia
    Eu m-am enervat azi…rau…Am scris si un comentariu acid si sunt curioasa daca autoarea articolului ii va da acceptul spre publicare.
    Cum pot sa fie unii oameni atat de jegosi(alt cuvant nu-mi vine)…furi idei dar pana si discursul?
    I-as recomanda individei absolvente de medicina sa se limiteze la tricotat pt ca simtul culorii e inexistent.Sunt urate rau margelele alea!

    Lola te imbratisez cu drag…iarta-mi rabufnirea dar pur si simplu simt ca explodez.

    • eu am scris 3 comentarii pe breslo, am intrebat si daca site-ul promoveaza plagiatul…. dar nici vorba sa le fi publicat…

  5. Ariana, o să încep prin a-ţi cere scuze că mă bag. Am intrat ca în fiecare dimineaţă aici şi m-a durut să simt furia din comentariul tău. Îţi înţeleg posesivitatea faţă de minunile pe care le trimite Lola în lume. Gestul şi maniera doamnei Mirela de a face lucrurile sunt într-advăr, lipsite poate de originalitate. Poate o copie nereuşită a Lolei, am zice noi toţi cei care o adorăm pe Lola.

    Dar eu cred că Lola s-a deschis atât de mult pentru că vrea să-şi cureţe sufletul şi în acelaşi timp să ajute şi pe alţii să facă asta. Şi deşi nu aplaud gestul doamnei Mirela, eu sper doar că faptul că fac mărgelele respective îi aduce împlinire, o ajută să-şi liniştească demonii şi nefericirile.

    E loc pentru toată lumea pe pământul ăsta. Lola rămâne Lola şi mărgelele ei sunt unice. Dar nu a inventat ea lutul, forma rotundă sau vopsitul pe lut. Nu a inventat ea poveştile şi iubirea.

    Repet, nu aprob sub nici o formă lipsa aproape completă de originalitate, şi pe mine mă înfurie. Dar asta e o chestie de decizie personală. Dacă şi-a dorit să creeze ceva şi i-a fost la îndemînă să preia ideea proiectului şi îi face bine, eu zic să ne bucurăm pentru ea, dincolo de egocentrismul pe care îl avem ca iubitori ai fabricii de vise.🙂

    Eu mă gândesc la această doamnă ca la o persoană care dă iubire mai departe, aşa cum e şi Lola. Şi aşa cum noi toţi avem dreptul să o facem. Forma e doar o iluzie şi are putere să otrăvească percepţia.

    Te îmbrăţişez şi încă o dată, sper să nu te deranjeze că am intervenit.🙂

    Cu drag,
    Andhra

  6. Draga Lola te citesc de mult si ma incarc cu frumos de cele mai multe ori de la tine. De multa vreme, doresc sa-ti scriu, pentru ca asa am fost educata, sa salut atunci cand intru in casa cuiva. Si ma simteam un pic prost ca intram asa pe furis, cu toate ca stiam tu ai lasat usa deschisa. Te salut si te imbratisez cu drag, si-ti multumesc pentru ca esti un om frumos si ca imparti din frumosul tau si celorlalti.
    Asa cum am mai zis, eu intru aici ca sa ma incarc cu frumos iar comentariu l Arieanei, m-a tulburat rau.
    E foarte usor sa facem rau, sa jignim si sa transmitem energii joase. Si tare greu e sa ne stapanim uneori. Si eu am o fire impulsiva si regret nespus de fiecare data cand rabufnesc la vreun impuls. Asa ca pana la un punct o inteleg pe Ariana.
    Cred ca e loc pentru toti pe pamantul asta…
    Nu trebuie sa ne temem unii de altii. Si eu creez si la inceput am avut aceeasi temere ca voi fii acuzata de plagiat (desi n-am copiat niciodata pe nimeni ci doar am incercat mereu sa-mi perfectionez tehnicile urmarindu-i pe altii) si mai apoi ca voi fii copiata de altii. Cand o prietena s-a apucat sa faca acelasi lucru ca si mine m-am mahnit teribil. Rau am facut. In loc sa ma bucur ca ca i-am deschis un drum m-am suparat prosteste… ego-ul ne trage in jos. Asa ca am decis: oricine se poate inspira de la mine si-mi poate copia ideile. E loc pentru toata lumea.
    Sper din tot sufletul sa nu supar pe nimeni cu acest comentariu.
    Ariana iti multumesc pentru doua lucruri:
    1. datorita tie i-am scris Lolei pentru prima data;
    2. datorita tie am intrat pe blogul fetei pe care tu o certi si am aflat o informatie utila.
    Si iata, inca o dovada ca nimic nu este intamplator.
    Grozava poveste draga Lola! Ii doresc multa pace si lumina in suflet lui A!

  7. Am ales sa nu deschid link-urile care mi-au fost trimise de-a lungul timpului cu lucruri inspirate, copiate, etc. La inceput o faceam si ma inveninam singura. La ce bun?
    Daca pot sa evit nervii, ca ma stiu temperamentala, ii evit. De ce sa pun in lume si in propriul corp otrava? Stiu forta gandurilor. De cate ori pot ocolesc situatiile care le-ar genera pe cele rele, otravitoare.
    Provocarile nu dispar niciodata, iar in noi e tot atat intuneric pe cata lumina e. Conteaza ce alegem. Drama sau liniste?
    Am auzit de curand pe cineva punand o intrebare foarte buna
    “Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?”
    Cum bine ati remarcat nu sunt nici descoperitoarea lutului, nici a mergelelor pe panglica, nici a vopsitului. Fac lucruri la indemana oricui, dar ceea ce le diferentiaza e filtrul fiintei mele, prin care le trec si asta nu poate fi copiat.

    Imi doresc o lume de oameni liberi, de oameni fericiti care se pot uita in oglinzile lor dimineata zambind. Ma priveste mai putin care e drumul lor la starea asta pentru ca toate drumurile sunt la fel de bune atat timp cat sunt facute in adevar si iubire.

    • Lola, intervin cu un comentariu, nu ca sa dau explicatii pentru ca nu vreau in niciun caz sa am dreptate si nici sa ma justific. Eu, daca fac margele sau scriu sau ma ocup de copii sau crosetez flori, o fac pentru mine si pentru ca aceste lucruri ma fac fericita. Se pare ca am ales…
      Iti citesc blogul atunci cand am timp, nu am facut din asta un secret, link-ul catre blogul tau este pe site la mine…Dar margelele le-am invatat a face dintr-un tutorial pe care l-am primit anul trecut. …http://denisuca.com/tutorial-cum-se-fac-margele-bile-din-lut.html
      Era public pe net…asta este…Mult mai tarziu am intrat pe blogul tau.
      Imi pare rau ca s-a ajuns aici, dar cred sincer ca fiecare face lucrurile pe care le face pentru sufletul lui…Nimic altceva.

  8. @Laura evident comentariul meu a ramas nepublicat.Ma mir ca au facut imprudenta de a publica primul comentariu ce facea trimitere la blogul Lolei.Daca spuneam ca ne plac si margelele duduiei sigur ne plublicau.:)Asa cenzura peste noi…

    @Andhra ti-am urmarit de multe ori dialogul cu Lola si mi-a fost draga linistea ta.

    @Adriana eu nu-mi regret izbucnirile!Sunt temperamentala si nu am sa ma prefac niciodata ca sunt altceva decat eu.
    Imi asum dreptul de a avea furiile proprii si sper ca asta nu ma transforma intr-o Baba Cloanta a lumii asteia…Energii negative,jigniri…cred ca am facut mai mult bine decat rau pana acum.🙂
    Imi invat copiii la scoala sa fie originali.Despre Lola le-am povestit si lor.Mi-ai dat insa o idee buna sa le explic pe intelesul lor ce inseamna plagiatul…

    Lola pe tine te rog sa ma ierti daca am adus ce nu trebuia in postul asta…
    Va pup pe toate (pe fata cu margele urate insa nu🙂 ).

    • Nu exista ce trebuie si ce nu trebuie. adica exista, dar le stabilim noi, arbitrar.
      Daca ai adus subiectul, poate e ceva de vazut aici. E un prilej pentru fiecare sa ne uitam cu curaj inauntru si sa observam ce-i cu furiile, cu fricile, cu emotiile care ne lovesc in stomac.
      Le-am impartit in bune/rele, iar acum cand ne apuca cele din a doua categorie mai adaugam si niste vina, ca vai ce oameni rai suntem daca simtim asa ceva.
      E normal!!!! Caram un mare bagaj de chestii reprimate, de dureri inghesuite prin toate colturile fiintei noastre incat e cel mai firesc lucru sa izbucnim. Exteriorul le agita. Pana la urma ar trebui sa gasim in asta cel mai bun prilej de eliberare. In loc sa le bagam la loc sub presul aparentei linisti si bunatati mai bine ne-am uita la ele cand apar.
      M-am enervat. Ei si ce? Important e sa nu car cu mine toata ziua motivul.
      Dadea cineva un exemplu cu pasari, l-am vazut si eu concret, la pescarusii din curtea scolii de vis-a-vis.
      Au cate un mic conflict, se zburatacesc unul la altul pentru cateva secunde ca vor aceeasi bucata de paine, sau acelasi loc. Apoi gata, fiecare isi vede de treaba, uita. Credeti ca ei se gandesc ore in sir pe urma ” ce mi-a facut nenorocitul, lasa ca il prind eu, fir-ar al dracului, etc”?
      Problema nu e ca ne enervam ci ca luam incidentul in minte il rumegam, il povestim, il comentam, adica il facem mult mai puternic decat era la inceput.
      In situatia asta, concreta ce putem face?
      Nimic mai mult decat sa ne vedem fiecare de treaba lui cu dragoste, cu credinta in propriul adevar. Lucrurile se aleg singure fara sa ne facem din dreptate un scop in sine.

  9. Draga Lola,

    Daca tot vorbesti de iubire atat de mult si spui cata iubire este in tine si in jur, nu ar trebui sa mai fie loc pt otrava in corpul tau. Ar trebui sa te bucuri neconditionat pt. ceilati si sa le permiti oamilor sa fie cine vor sa fie. Toata lumea poate face margele, dar exact cum spuneai depinde de fitrul fiintei. Si marii creatori de moda sunt copiati, dar ei raman ei si atat. Exista loc pentru toata lumea pe pamantul asta si secretul nu este sa fugi de durere, ci mai degraba sa vezi ce faci cu ea. Cum sa o transformi in iubire.

    • Draga mea
      Trebuie asta pe care il folosesti imi spune ca ma judeci, de fapt ca esti aspra cu tine in primul rand.
      Sunt in noi amestecate, capacitatea de a iubi si otrava. Pe urma lucrurile nu se impart niciodata in alb si negru, fara dubii, fara nuante.
      Sigur ca permit(daca asta tine de permisiunea mea) ca fiecare sa fie ce vrea, dar in acelasi timp disting cum e cel din fata mea. N-am sa aprob lucrurile strambe doar pentru ca “trebuie” sa fiu un om bun. E o mare capcana asta.
      Ma inclin in fata autenticului, onestului, creatiei oamenilor pe care ii simt conectati la sursa bucuriei. Am dreptul la alegerile mele si n-am sa includ la gramada, de dragul unei false imagini de om eliberat de omenesc, aurul si tinicheaua.

  10. ooooo, no amu ai zis exact cum gandeam si io da nu puteam exprima.
    pe lumea asta “trebuie” doar sa murim, in rest…benevol.
    mai fete, da’ nu va mai suparati, ca mai rau va necajiti…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s