FAKE BLONDE AGAIN

Buna dimineata!

Prima zi de lucru din noul an. S-a facut 7. Casa e tacuta. Am urcat un pic pe terasa de sus sa simt orasul. Intre linistea  oceanului si cea a muntelui se aude zumzaiala. Oamenii pleaca la treburile lor.  Lumea si-a pornit motoarele.

Ieri am fost cu domnul Tam Tam la o lunga plimbare. Aveam nevoie de drumul inceputului de an. N-am facut un ritual din asta, dar tare imi  trebuia sa dau din picioare dupa noaptea in care m-am chinuit inutil sa scriu, dupa raceala cu tuse epuizanta si dureri de oase si dupa mahmureala de pe 1 ianuarie. Claudio, caruia i-am pasat raceala zacea, bietul, in pat cu febra.

Am luat cainele lung si iubit, (chiar mai iubit acum de cand nu sta cu mine). Imi era dor de hoinareala cu el cum dor imi era sa-mi simt corpul miscandu-se. Ritmul nebun de lucru din decembrie m-a impiedicat sa ies,  frigul a avut contributia lui in a ma amorti si mai tare. Iarna traiesc zgribulita, incordata, mi-e frig tot timpul. Asta imi taie orice chef mai putin pofta de mancare, ceea ce ma face foarte putin confortabila mie insami.

Am pornit la drum cu capul plin de ganduri si m-am intors doar cu unul. Adica nu chiar cu unul, dar pe langa el celelalte au palit. MA FAC BLONDA LA LOC! Pe 31 seara am avut un moment cu parul. Nu apucasem sa-l ard pe cel taiat si am zis sa nu ma prinda noul an cu ceva neimplinit. Iau cozile blonde si inainte sa le azvarl in semineu le mai tin putin in palme. Asa m-a lovit o emotie… dar  mi-a trecut repede pentru ca umplusem casa cu un miros ingrozitor. Parul arde mocnit si lent . Ii ia ceva timp. Scoate o gramada de fum. Disperata, sub privirile amuzate ale lui Claudio, am turnat apa peste ramasitele care nu mai sfarseau de fumegat, le-am luat repede intr-o punga si am fugit la ghena lasand in casa si pe holul blocului o persistenta dara cu miros de pui parlit.

Plimbandu-ma mi-am amintit amuzata intamplarea, dar a revenit si emotia aia legata de culoarea parului. O fi ceva neinsemnat, frivol, dar daca mi-a batut mie inima mai tare la gandul sa ma fac blonda iar de ce sa nu ma fac. In rest n-am planuri. Simt ca e un timp pentru golire, mai degraba. Trecerea in noul an, prin cele cateva momente intense mi s-a parut ca imi arata asta. Anul trecut l-am petrecut la suprafata,  unde totul se misca, e schimbator, iluzoriu, instabil. A trebuit sa fiu acolo, daca am fost. Am vrut mult si bun. Am avut mult si bun. Fara sa renunt la principiul abundentei anul asta as dori sa fiu mai degraba flautul de trestie, sa lucrez la golirea mea, la pastrarea unei simplitati pe care sa am intelepciunea sa n-o duc pana la suferinta sau pana la auster. Acum ma duc sa ma vopsesc…