OBIDOS-Vila das Rainhas

Obidos, oras medieval tare bine pastrat, daruit de-a lungul timpului de unii regi ai Portugaliei, reginelor lor. De asta e supranumit Vila das Rainhas. Sambata m-am simtit foarte regina cand  mi-a fost facut cadou pret de cateva ore cu toate stradutele lui, cu gradini, portocali, pisici si imperial apus de soare.

Sambata copiii au fost cu familia mamei lor. Ramasi singuri, Claudio m-a anuntat ca vom petrece Craciunul nostru si ca are de gand sa instaureze o adevarata traditie, ca mereu, una dintre zilelele sarbatorii  va fi numai pentru noi doi. Afara era frig si incepuse o ploaie maruntica. Tare as fi stat pe-acasa, dar m-am lasat foarte usor convinsa sa plec la drum. Nu sunt decat vreo 80 de kilometri pana la Obidos. Dupa ce am trecut prin ceata, ploaie, nori grosi si cenusii, aproape de destinatie cerul s-a luminat, iar termomterul a mai urcat cu vreo 2 grade. Ne-am oprit langa o biserica innegrita si fioroasa cu geamuri sparte prin care vantul facea sa se miste perdele zdrentuite. Peisajul suprarealist era intregit de un perete ca de hacienda sud-americana, cu ferestre prin care se vedea cerul si cu poarta dand spre nicaieri. Orasul e pe coama unui deal, inconjurat cu zid de aparare. Are stradute inguste, pietruite, case cu detalii in culori vii si terase suspendate. Peste tot tarabe cu dulciuri, in special ciocolata, castane coapte si ginjihna, adica visinata.

Am urcat pe zid. Daca nu e frig si nu bate vantul prea tare se poate da ocol cetatii. Din pacate sambata era si frig, batea si vantul, dar am mers pe langa creneluri pana la primul turn de paza. Eram numai noi, stapanii imaginari ai locului privind peste acoperisuri soarele ducandu-se la culcare. Vantul canta o melodie stranie la coarda pe care, probabil, se inalta, cu anumite prilejuri, steagul. Scari secrete ne-au dus inapoi in oras. Lucrurile  se cufundasera in cumintea incremenire a inserarii. Interiorul imi vibra si imi venea sa chiui, sa rup tacerea ca sa se poata aseza mai groasa peste toate.  Ne-am dus sa bem ginjinha si  am nimerit intr-un loc pastrand aerul suprarealist al intamplarii noastre. Tavanul era acoperit cu mii de sticlute prafuite ale caror incerte licori filtrau lumina. Peretii… halucinanti amestecand picturi naive cu patrate de azulejos, cioburi din lucrarile unui foarte faimos ceramist, sticle vechi de porto, arme si… multe altele. Un domn grasun, timid de parca el era musafir ne-a adus doua pahare generoase de visinata. Cat a fost de buna, perfecta in combinatie cu priviri bucuroase si pupaturi. Incalziti ne-am dus iar pe strazi. Se intunecase. Le-am cautat pe cele paralele, neumblate, fara decoratii de Craciun. Pe una am decretat-o a noastra. Apoi am ales o casa cu terasa, pergola, cu pasarela de trecere spre al doilea corp de cladire, arcuita peste strada. Erau si pisici. Ne-am imaginat lenevind in dupa-amieze de vara la umbra sau stand in jurul focului iarna. Am proiectat mici franturi de viata simpla, cu vise care se pot implini oricand, dar fara de care fericirea noastra ar ramane la fel de intreaga.

Plecand am lasat in urma cetatea reginelor, dar primit si de mine cu recunostinta nesfarsita. Da, acum stiu, m-am maritat cu un rege, pentru ca numai un rege stie sa faca asa daruri alese.

Orice sarbatoare se lasa cu ospat, prin urmare  drumul a continuat spre Peniche, paradis pentru surferi si cunoscut orasel pescaresc, aflat undeva aproape. Dupa un tur cu masina, ne-am oprit la unul dintre putinele restaurante deschise unde am mancat, evident, peste.

Drumul inapoi a fost vegheat de stele, care parca se facusera mai mari, mai stralucitoare. Mi-a pus cantecul nostru, m-a lasat sa-mi strecor mana langa a lui si-am adormit.

7 thoughts on “OBIDOS-Vila das Rainhas

  1. Salut,

    Și noi am vizitat Obidos-ul prin “bunăvoința” francezilor aflați în grevă, care ne-au mai oferit vrând nevrând 2 zile de stat în Portugalia🙂 Ne-a plăcut mult de tot, chiar am dat roată orașului de la înălțime cu Nadia dormind frumos în wrap. Din păcate, când am coborât pe străduțe, am fost asaltați din toate părțile de turiști, culmea tot francezi. Ce să facem? Era sezon și o vreme minunată, prin septembrie când l-am vizitat.

    Cel mai mult mi-a plăcut biserica cu tavan din lemn pictat absolut minunat ,cu 2 rânduri de porți și pereți acoperiți cu faianță albastră. Superbă!

    Cel mai haios lucru a fost că am mâncat niște sardine excelente la restaurantul “1 Decembrie”🙂

    Pe scurt: Obidos e un oraș ce mertiă vizitat! Mai ales în extra sezon😉

  2. Draga mea Lola, sint tentata sa spun: ce fericita trebuie sa fii! Dar sufletul tau doar tu il cunosti; asa ca ma opresc la a spune: in ce oras incantator traiesti!

  3. Draga Lola,

    Hoinarind pe net am observat ca nu mi s-au salvat urarile de sarbatori postate ,ci doar melodia dedicata😦
    Imi pare asa de rau, fiindca scrisesem frumos,insa gandurile mele pentru tine si Cascais au ramas aceleasi, pline de caldura.

    Imi salta sufletul de bucurie ori de cate ori citesc la tine pe blog si-mi torn dimineata in cafea picaturi de viata isorita din Portugalia.
    O iubesc pe Lola pentru felul in care ma face sa ma simt, pentru ca are atata dragoste de dat si nu se termina niciodata. O iubesc pentru ca toate intamplarile vietii le modeleaza armonios si le intampina cu bratele deschise.

    In 2011 iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun , An Nou minunat cu noroc si sanatate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s