AJUNUL

Visam sa fac turta dulce si cornulete cu magiun, dar n-am reusit. Daca puteam ar fi fost foarte bine cum foarte bine a fost si fara ele. Am lucrat la margele pana in ajunul Craciunului. Vineri nu stiam pe ce sa pun mana mai intai, pe coada maturii, pe ciocolata pentru trufe, pe hartia de impachetat cadouri…Seara am fost invitati la familia lui Claudio. Imi pare rau ca n-am poze. De zapaceala am uitat camera acasa, dar trebuie sa va spun ca am intalnit oameni buni cu copii frumosi, ca am petrecut o seara de ajun minunata desi tare ma stresa ideea unei intruniri unde n-am sa pot vorbi mai nimic, unde credeam ca voi fi straina. Nici pomeneala. M-au inconjurat cu atata caldura, cu atata firesc incat comunicarea n-a fost deloc o problema. M-am simtit printre ai mei. La miezul noptii am desfacut cadourile.

Iubitul mi-a daruit Micul print, in editie pop-up, carte din care rasar tridimensional desene atat de dragi si o tesatura sud americana pe care am vazut-o acum cateva luni intr-un magazin. Dragul de el a tinut minte cat de mult imi placuse. Cel mai mare dar dintre toate e prezenta lui, e felul in care ma face sa simt viata pretioasa si traita cu rost.

Am cusut amandoi stele si inimi. Nimic nu poate impodobi mai frumos Craciunul, casa, sau pe noi insine decat dragostea pusa in tot ce ne inconjoara, in gesturile marunte pe care le facem clipa de clipa. Sub modesta lor infatisare, sub aparentul lor nesemnificativ toate astea ascund miracol.

Sufletele vorbesc o singura limba indiferent de nationalitatile noastre. Teama si separarea dispar.

I-am daruit un colaj. Noi am vorbit multe dimineti de sambata(nu stiu exact de ce ne apuca atunci) despre destin, despre posibilitatea de a-l cunoaste sau modela. Cat e intamplare si cat predestinare in intalnirea noastra de acum sase luni?  Ce alegeri si hotarari luate in fiecare clipa au adus doi copii aparuti pe lumea asta in tari foarte departe una de alta sa se gaseasca  si sa se simta acum fiinte intregite? Normal ca sunt intrebari fara raspuns, sau dimpotriva, intrebari cu toate raspunsurile posibile ceea ce e mai naucitor, dar cunoasterea e cumva nesemnificativa. Daca am sti ce-am face cu raspunsurile? Ramane doar mirarea. Copiii din imagine inca exista. In fata garii din Cascais nu s-au intalnit doar doi oameni de varsta mijlocie. Au fost acolo cei care au scos primul strigat bucurandu-si mamele, cei care au invatat sa mearga in picioare, au fost inocentii, intrebatorii, timizii, adolescentii, tinerii, invingatorii, ranitii, singuraticii, tot sirul de fiinte venite sa se recunoasca. Poate de aici usurinta si bucuria cu care ne ducem acum viata.

Aventura continua…

9 thoughts on “AJUNUL

  1. tu, m-o trecut cu fiori…ii unul din cele mai mai faine posturi…asa-i ce bine-i sa ai cui darui un asemenea dar?

  2. http://www.evz.ro/multimedia/video/detalii-video/video/proiect-pentru-romania-editia-a-8-a.html

    am fost la budapesta si am dat peste o expozitie Klimt-Botero. am auzit de ultimul de la tine, de pe site. tare m-am bucurat. spune el acolo ca numai tatonand in dreapta si in stanga gasesti ceea ce cauti. imi spusese lucrul asta si Jean, dar tot mi se pare ca nu e de prea multe ori spus !

    imi place mult poza cu inimile cusute de voi.
    te imbratisez Lola si sarbatori frumoase!

  3. Pentru mine, nimic nu e intamplator.E o poveste de dragoste care are atatea si atatea capitole de scris .
    Pentru Noul An , va doresc pace, intelepciune ,inspiratie si spor in toate.
    de la cluj,ella

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s