PETRECEREA

Aseara am avut petrecere. Claudio si-a invitat prietenii pentru traditionala lor cina dinaintea Craciunului. Pe cativa  ii cunoscusem, pe ceilalti eram nerabdatoare sa-i intalnesc. Imi place sa fie casa plina, asa cum era mereu  in Romania.  Ador sa pregatesc mancare si sa vad oameni fericiti in jurul mesei.

Am avut emotii. Acasa era simplu. Cu cei de acolo imparteam aceasi cultura, ne cunosteam demult, stiam ca pot experimenta orice reteta si ca va fi primita cu entuziasm. Aici, desi traiesc de aproape trei ani nu stiu foarte multe despre oameni sau obiceiuri. Dupa framantarea de rigoare cand m-am separat de tot si de toate, gandindu-ma mai degraba  la ce nu stiu, am decis sa ma las in voia inspiratiei, sa apelez la femeia profunda, cea care cunoaste esenta lucrurilor.

Nu conteaza ce faci ci cum. Oamenii simt intotdeauna ce pui in munca ta. Nu tine de cultura, de gusturi, de obiceiuri. Sunt convinsa ca exista un limbaj mai profund decat vorbirea, universal, prin care ne transmitem unii altora, mult mai sincer, starile. N-aveam toate astea in cap cand m-am apucat sa fac meniul. Pur si simplu am fost fericita sa ma joc. Gatitul e pasiune veche la care ma intorc oricand cu drag. Pot declara iubire in felul asta, pot simti, pot inventa, ma pot mira. Bucuria e in primul rand personala. Ajunge la ceilalti ca dar, cuprinsa in diversele forme care se nasc din mintea mea si din bogatia pamantului. Imi plac: efemerul, frumusetea de dragul frumusetii, constructiile desavarsite facute praf cu furculita.

Doua zile am alergat intre bucatarie si margele incercand sa le duc la bun sfarsit pe toate. M-am grabit doar intre cele doua spatii pentru ca intrand in fiecare dintre ele am fost 100% acolo. Asta e secretul care face timpul sa dispara. Am dat viata unor povesti minunate si am daruit o cina cu dragoste. Despre margele in zilele urmatoare…

Acum ma intorc la bucatarie. Am gandit masa ca pe o calatorie printre gusturi. Diversitate si echilibru, cald si rece, crocant si cremos, picant combinat cu dulce, texturi aspre alaturi de unele alunecoase, elemente separate care isi gasesc armonia cand le pui impreuna, bazic si foarte elaborat, oriental,mediteranean, romanesc si sud american.

Ce sa va spun? As cita-o pe doamna Mariana Nicolesco, care, imi zicea, cu emfaza, an de an, la finele festivalului de la Braila  “Draga, a fost un triumf!”

Deci, draga a fost un triumf ! Am vazut lumina in ochi, mirare, am auzit exclamatii. Mi s-a multumit. Bucuria  a trecut mai departe. Darul a fost primit si inima mea a simtit asta. Dincolo de cuvinte sau diferente culturale exista viata, esenta noastra comuna la care putem ajunge prin lucruri simple. Acolo nu ne separa nimic.

Am baut vin si am ascultat povesti pana tarziu in noapte, unele au fost pentru mine doar muzica. De multe ori nu inteleg cuvintele, dar am invatat sa privesc oamenii, am invatat sa ascult nuantele vocilor si e o imensa bogatie de senzatii in toate astea. Mintea tace, inceteaza sa judece. Doar sunt, martor tacut, bucuros, coplesit de spectacolul lumii pe care  o iubesc  fara masura.

17 thoughts on “PETRECEREA

  1. Draga Lola,
    Esti o sarbatoare frumoasa, minunata, TU INSATI !
    Si-ti multumesc iarasi ca ne faci partasi la sarbatorile tale.
    Te imbratisez cu drag

  2. lola.pe 22 dec ,ora 20,30 ,ora romaniei, este emisiunea “Dincolo de harta”
    cu reportajul despre copiii nevazatori.reluarea este sambata ,de craciun ora 18 romania
    poate resusesti sa fii acasa
    oare ai primit ce ti-au trimis copiii?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s