EXEMPLU CONCRET

Intr-o zi, tocmai terminasem de scris despre legea aia simpla cu actiunea-reactiunea si repercursiunea. Ies in balcon sa intind niste rufe. Peste drum de casa noastra e o scoala. In pauze curtea se umple de copii. E printre ei un baiat mereu singur. Sta pe gard, nu interactioneaza cu nimeni, imi arunca din cand in cand priviri curioase, dar daca ma uit spre el direct, isi face de treaba cu cate o frunza, sau pur si simplu se duce in lumea lui ignorandu-ma. Zilnic vine in acelasi loc.

Nu stiu ce istorie are, nici nu o presupun, povestesc despre el pentru ca a fost fara sa stie exemplul concret al enuntului pe care tocmai il scrisesem.

Doi pusti au venit sa-l bata, din senin. Radeau rautacios, se incurajau unul pe altul sa-l pocneasca , il atacau pe rand sau amandoi de-odata. El rezista aparandu-se bland, intorcandu-se sa primeasca loviturile mai degraba in spate, unde poate doare mai putin decat in plin stomac. N-a fugit, s-a lasat pur si simplu in voia clipei. Mi s-a parut admirabil. Cei doi s-au plictisit pentru un timp sa-l necajeasca si s-au incaierat unul cu altul smotocindu-se bine. Pe urma au revenit mai agresivi la el. Am observat cum in jurul baiatului s-a facut, instantaneu, un cerc protector, din copii pe care, pana atunci, nu i-am vazut niciodata adresandu-i o vorba sau invitandu-l sa se joace impreuna. Parea ca nimeni nu-i observa existenta si totusi cat de frumos i-au sarit in ajutor. Unii mai fortosi i-au indepartat pe agresori platindu-le tot cu suturi in fund.  Altii au venit sa-l mangaie. Le-am vazut zambetele si felul in care il prindeau prieteneste de dupa umeri. El statea linistit in mijlocul lor cu aceasi fata care-si pastrase seninatatea si sub lovituri, si acum cand era aparat. L-am imbratisat in gand, i-am multumit pentru lectie si mi-am mai intarit un pic credinta.

6 thoughts on “EXEMPLU CONCRET

  1. In aceeasi situatie este nepotelul meu de 8 ani, emigrat de 6 luni in Germania. Nu se joaca nimeni cu el, i sa spun cuvinte injositoare, este marginalizat, agresat. Ma doare sufletul, pentru ca el spune “lasa, mami, nu te duce la scoala, ca ma joc singur”. Nu stiu daca e bine sa fie lasat sa sufere, ce sa facem?

    • Pot doar sa-ti spun cum am incercat eu sa trec prin situatie. Vladimir s-a simtit exclus in primul an, a mancat bataie, a avut conflicte. N-am intervenit la modul ca m-am dus sa-l integrez, cred ca mai degraba l-am sustinut intarindu-i convingerea ca el e un om cu nimic mai prejos decat ceilalti si ca e iubit. I-am zis ca stiu ce greu ii e, dar ca fiecare experienta ne construieste. In loc sa o privim ca pe o pedeapsa e bine sa ne uitam la ce putem invata din ea. Oamenii ataca alti oameni in primul rand pentru ca le e frica nu ca sunt rai. L-am incurajat sa se apropie cu intelegere, cu compasiune nu cu ideea ca ceilalti ii sunt inamici desi il trateaza urat.
      Copiii sunt inteligenti si intuitivi. Stiu foarte bine ce trebuie sa faca si o fac in ritmul firesc al lucrurilor, trebuie doar incurajati si ocrotiti, lasati sa-si incerce puterile, sa-si gestioneze situatiile. Asta ii face foarte puternici, le intareste aripile. In loc sa-i coplesim cu ingrijorarile noastre, de multe ori exagerate, ar fi bine sa ne uitam adanc in ochii lor si sa le spunem “sa stii ca nu esti singur, ai drumul tau, ai dreptul sa alegi, dar eu sunt aici oricand ai nevoie”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s