BARCELONA

Bine v-am gasit oameni buni si dragi! Multumesc pentru mesaje, aseara, cand am venit, le-am citit cu mare bucurie.

Sunt acasa. Ma simt ca atunci, demult, cand aveam cativa ani si mergeam in vizita la Bica Cuta, sora bunicii. Intram in camera buna unde exista ceva fascinant. Un glob plin cu lichid, care-mi incapea, numai bine, in causul palmelor. Miscandu-l porneam o ninsoare peste orasul miniatural aflat inauntru. Doamne cate povesti am mai inventat cu orasul ala. Era ca si cum m-as fi strecurat inauntru si as fi trait acolo miracolul primilor fulgi. Intram in case frumoase unde ardea focul si mirosea a prajituri, faceam oameni de zapada, patinam, mancam bulgari de floricele date prin zahar ars…Daca nu si-ar fi adus nimeni aminte de mine probabil m-as fi mutat definitiv in oraselul meu imaginar.

Acum, gandindu-ma la Barcelona am senzatia ca timpul petrecut acolo s-a rotunjit formand un glob transparent pe care il tin in palme si privesc inauntru. Trec usor prin raceala sticlei. Simt aerul caldut, primavaratec, al orasului, simt mana iubitului meu cuprinzandu-mi mana si-mi mai simt inima batand tare.

Autobuzul de la aeroport ne lasa in mijlocul unei piete de unde se deschid bulevarde uriase pe care parca se demonstreaza. Catalanii au o mini vacanta de trei zile si se pare ca toti au decis sa o petreaca pe strada. Simt o energie care ma incarca instantaneu anuland oboseala trezitului la 5 dimineata si a zborului. Sunt fulg desprins din aripa unui pescarus. N-am nimic de facut decat sa ma bucur de plutirea printre oameni. Alaturi, calatorul meu iubit zboara si el.

Orasul e extraordinar. Noaptea il face misterios, iar dimineata frenetic. Umblam pe strazi gasind frumusete in orice. Ne ratacim, iar cand il intreb daca are idee unde suntem, Claudio imi raspunde simplu “Cum unde? Suntem aici.”Da, are dreptate, suntem aici, acum. Vorbim despre viata si despre moarte, despre clipa, dar despre cate nu vorbim, sau despre cate nu tacem.

Hotelul e adorabil. Fost teatru, dosit pe o straduta din centrul vechi.  Camera poate era cabina inainte. La ea se ajunge printr-un coridor cu peretii vopsiti in negru de-a lungul carora ard minuscule lampi de semnalizare, rosii. E mica, mobilata minimalist, cu un geam urias cat tot peretele. Dusul si chiuveta sunt ingenios lasate la vedere, in mijloc. Intimitate, transparenta, un spatiu pe care sa-l imparti cu cineva fata de care nu ai secrete.

Din nou pe strazi. Targuri de craciun, produse traditionale, dulciuri, suveniruri, lume privind, lume cumparand, lume muscand cu pofta din mere invelite in zahar. Ne-am ratacit prin cartierul gotic in cautarea locului cu tapas, pe care il stia Claudio. L-am gasit pana la urma. Ne astepta o tejghea plina cu bunatati demonstrand cat de ingenios poate fi cineva in materie de aperitive. In fiecare sandwich e infipta o scobitoare. Iei farfuria, pui ce-ti pofteste inima pe ea, pastrezi scobitorile intr-un vas cilindric anume primit, iar la sfarsit nota ti se face pe baza numarului de scobitori. Frumos concept de abundenta si incredere.

Mergem kilometri buni, lasand in urma bulevardele arhipline, gasind in schimb linistea cartierelor care inconjoara centrul. Dimineata urmatoare e insorita, noi somnorosi cautam un loc pentru micul dejun undeva la malul marii. Totul mi se pare bun, linistit, viu. N-avem nici un plan. Suntem calatori, dar deloc turisti. Pranzul ne prinde tot pe langa plaja si tare am chef de un pahar cu vin rosu. Gasim lounge  cu paturi uriase, perne peste perne, atmosfera de serai, lumanari si delicioasa mancare din care am ales-o pe cea arabeasca. Ore in sir le petrecem intr-o binecuvantata leneveala, vorbind despre radacini, sfintenia gestului de a face paine, despre ce inseamna a ingriji si a duce mai departe ce ne leaga cu sirul de oameni din care venim. Nici n-am bagat de seama ca s-a lasat noaptea in care am intrat ca intr-o alta poveste, ratacind iar pana sub turnurile Sagradei familia.

Ziua urmatoare si ultima am inceput-o mergend la piata pentru maslinele fermecate pe care le-am gasit, dar au fost un pic mai sarate decat mi-as fi dorit. M-am minunat in fata fructelor vazute pentru prima oara, unele cu miez purpuriu intens, dar cu gust mult sub ceea ce le sugera culoarea, am adulmecat condimente si de zapaceala, acum realizez, ca am uitat sa cumpar rosii uscate.

Ne-am intalnit cu Antoaneta, am petrecut cateva ceasuri impreuna, mai intai la ceai apoi bantuind dupa frumuseti ale arhitecturii. Asa am descoperit Palau de la musica catalana, bijuterie art nouveau de Lluís Domènech i Montaner si restaurantul 4 Gats celebru pentru artistii care si-au facut veacul pe-acolo, printre care Picasso, aflat intr-o cladire semnata de Puig Cadafach, colaborator al lui Gaudi.

Timpul a zburat. Suntem iar in aeroport, apoi sus la cer, printre nori. Avionul se zgaltaie din toate incheieturile. Imi transpira palmele, n-am unde sa fug de groaza care m-a cuprins. Inchid ochii si zic “faca-se voia ta”. Aterizam. Viata e frumoasa numai pentru faptul ca sunt inca aici. Tin in palme globul mic de sticla, iar povestea merge mai departe.

7 thoughts on “BARCELONA

  1. A fost o bucurie sa va am alaturi, in la ciudad de los prodigios, cum imi place sa gandesc Barcelona, ma incanta fotografiile noastre. Imi continui misiunea de ghid, la distanta, miezul purpuriu inchis e de “tuna”, sau para de cactus, intr-adevar, contine doar multa apa si ceva zahar. Tapas sub forma de mini tartine sunt de fapt pintxos, originare din Tara Bascilor, si sunt mai gustoase si mai imaginative decat tapas propriu-zise.

    Va astept sa mergem la un concert la Palau, dar s-ar putea sa ajungem la o casa de fado inainte;)

  2. Un oras fermecator!
    L-am revazut inca odata prin ochii mintii in pas cu pasii care v-au purtat pe urmele altora. Abia astept sa revin acolo intr-o noua calatorie…

  3. Traiesti foarte frumos, te felicit🙂
    Am primit margelele: sunt divine! Imi place starea care o emana. De fiecare data cand ii port imi aduc aminte de ce ai scris despre mine, si ma inveselesc.
    Multumesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s