GRINCH

Fac ce fac si tot in jurul Craciunului ma invart. S-au aprins luminile in oras, poate de asta.

Il mai tineti minte pe Grinch, cel care a furat Craciunul?

Uneori eu sunt, dar nu ma tine mult. Daca inainte ma identificam cu aratarea cea verde  zile in sir, poate saptamani, sau chiar luni, si  imi era rusine sa recunosc, acum zic “aha, sunt Grinch, mi-am facut inima atat de mica incat nu mai incape nimeni inauntru, stau aici singura, in pestera, pe varful muntelui si ma simt mizerabil”. Primul impuls e sa imi plang de mila, si-mi plang un pic. Dar cine ma pune sa stau acolo?

Observ ca vorbesc mereu despre un inainte si un acum. Momentul care separa cele doua “ere” e prins aici, pe blog. A fost o clipa cand am realizat ca nu trebuie sa mai caut perfectiunea sau implinirea in viitor, ca nu va veni niciodata ziua cand raul va fi inlocuit, definitiv, de bine, uratul de frumos, suferinta de bucurie, ca in mine coexista maica Tereza si Hitler, Lennon si Morrison, Grinch si Alba ca zapada. Lumea asta inseamna contrarii. Negandu-le creez o iluzie, un balon roz in care e periculos si nefolositor sa traiesc.   Diferenta dintre mine cea de acum si cea de atunci e ca recunosc mai usor personajele, stiu ca sunt inchipuiri, stiu ca am reflexul de a ma identifica, si mai stiu ca in esenta nu sunt nimic din toate astea. Imi place viata. O traiesc cu voluptate, m-am dus pana in abisurile cele mai negre si-am zburat pana la cer. Asa am vazut ca drumul e exact la jumatatea dintre cele doua. Limitele ni le stabilim singuri, legea e  extrem de simpla ACTIUNE-REACTIUNE-REPERCURSIUNE. N-avem nevoie de alte reglementari. Talentul nostru de a complica lucrurile face doar sa ne doara capul. Vezi ce se intampla, ai grija cum raspunzi pentru ca de asta vei avea parte.

Cand aleg sa fiu Grinch e foarte urat si frig, si intuneric. Ma gandesc, daca asa arata eternitatea, daca tocmai acum, fara sa stiu mi-o cofigurez? S-or gasi multi sa-mi spuna ca nu sunt zdravana, dar daca e adevarat, daca avem marea putere sa ne construim singuri raiul sau iadul?

Pentru mine e atat de puternic gandul asta, ca Grinch dispare ca prin farmec. Apoi semnele de dragoste vin navalnic sa curate cenusa suferintei care a ars si se asterne ninsoare de zahar vanilat.

9 thoughts on “GRINCH

  1. hmm… momentul cand realizez ca de fapt imi plang de mila si nu ma pune nimeni de fapt sa stau imbufnata si parasita in varful muntelui imi e taaaare nesuferit… de fapt, mai stau inca vreo 5 minute acolo, doar asa… sa ma obisnuiesc cu ideea, cred :))

  2. Acum ca am citit postul asta, stiu ce ma lega atat de puternic de tine zilele astea: gandurile! Tu ai reusit sa pui din nou totul in cuvinte. Te iubesc, femeie! xx

  3. Servus Lola ( salut de Ardeal),

    Ma incanta ideea unei posibile intalniri in primavara.
    Sa-ti implineasca Dumnezeu gandul in realizarea work shopului…

    Iti multumesc ca ne aduci sarbatoare in suflet prin ceea ce faci si prin vraja pe care o tesi cu migala prin cuvinte…

    Apropae ca miroase si aici a zahar vanilat si-mi ploua in gura ….vad elfi si reni si sania….si se aud colinde.

    Sa ai o noapte linistita , calda si plina de iubire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s