IN FEL SI CHIP

As fi putut scrie despre zilele care tocmai au trecut in mai multe chei. Vineri la 12 ati fi citit o drama. Eu  eroina principala, cu nervii zdrente infruntand furtuna si ploaia mai mult decat torentiala ma duceam la scoala sa ascult cum copilul a facut  tampenii si nu se tine de treaba, sa ma simt vinovata ca sunt o mama ca vai de lume. Tot eu intorcandu-ma de la scoala, prin aceeasi ploaie, udata pana la chiloti de masinile care treceau pe soseaua transformata in bazin olimplic, plangand in hohote si gandind…nu mai stiu exact ce, dar era ceva nasol. Ajung acasa pun haine uscate, dar o tin intr-o jale, ma bag sub plapuma, cu cap cu tot, propunandu-mi sa nu-l scot curand de-acolo. Vineri pe la patru deja povestea avea happy end. Intre timp venise copilul, mie imi trecuse supararea, vorbisem omeneste, fara crize, amenintari si pedepse, iar iubitul, dupa ce i-am trimis un mesaj cu textul ca tare as mai vrea sa ma tina in brate a lasat balta treburile lui de om serios venind sa ma tina in brate. M-a scos la ceai cu nume ca dintr-o mie si una de nopti pe malul oceanului, si am vazut un apus incredibil. Seara poate as fi scris neutru, un pic obosita dupa atatea trairi plus un drum la IKEA sa le luam pat baietilor. Sambata dimineata n-as fi scris deloc pentru ca mi-am petrecut-o lenevind cu “meu amor” in pat, fiind singura zi din saptamana cand suntem fara copii si el nu trebuie sa plece nicaieri. Sambata, trecute de doua, dupa ce-am fost la spital sa-si faca Claudio RMN la genunchi, as fi scris doar despre bucuria de a fi. Trecand prin mall-ul urias de langa spital, sa rezolvam cu mutatul netului la noua adresa, discursul ar fi fost despre cum se inghesuie toata lumea in magazine cand afara e innourat, cum nimeni nu mai vede poezia ploii, nu mai simte picaturile de apa pe obraji si nu se mai saruta sub umbrela. Sambata seara as fi scris cum a venit Dan sa locuiasca aici, cum va sta cu Vladimir in casa de unde tocmai m-am mutat, cum voi fi in preajma, cum simt lucrurile bune si asezate intre noi, cum sper ca schimbarea asta sa-l faca pe Vladimir sa simta ca viata i s-a imbogatit si sa-l ajute sa accepte ca toate vin si trec, iar fericirea trebuie gasita in dansul asta. Sambata noaptea as fi fost entuziasta, de fapt am si fost, alergand pe scari sa-i arat lui Claudio cele doua margici pe care tocmai desenasem de parca se lasase duh bun in mine.

Duminica dimineata, in loc sa scriu m-am apucat de pregatit  micul dejun, care a adunat repede copiii in bucatarie, pe langa minusculul cuptor electric unde se coceau placinte cu branza si gem de caise. In loc sa scriu am stors portocale si-am pus apa pentru ceai, in loc sa scriu mi-am imbratisat barbatul, in loc sa scriu am vorbit cu copiii in portugheza mea caraghioasa, in loc sa scriu am plecat sa vedem o expozitie si sa ne plimbam prin cartier, umar langa umar, cu pasi linistiti, in loc sa scriu am pregatit pranzul, in loc sa scriu am ascultat, in camera noastra alba, luminata atat de frumos de soare, aproape adormita, vocea dragului meu cititndu-mi poezii .

Acum scriu despre toate invelite in aburul timpului trecut care le face amintiri si ma simt fericita.

8 thoughts on “IN FEL SI CHIP

  1. cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune…
    bucura-te ca adolescentul tau se manifesta firesc in scoala, se lupta acum cu ea sa n-o urasca mai tarziu…
    un gand bun genunchiului lui Claudio si o imbratisare tie…

    abia astept sa vad cele doua margici si, eventual pe surorile lor🙂

  2. cele mai multe dintre starile tale le-am trait si eu si o fac si in continuare,bineinteles la intensitate diferita si cu semnificatii diferite.
    De exemplu astazi ,am cunoscut-o personal pe irina luca.a venit in scoala cu o echipa.m-au incercat multe stari: bucuria de a o cunoaste,curiozitatea,incertitudinea a ceea ce va urma,putin stres,pleiada de idei la ceea ce va urma,etc.acum ma gandesc ca totul a pornit de o tasta pe search google”handmade”.
    sper sa uimim telespectatorii.

    • Fiecare gest, oricat de marunt, nu stim incotro ne indreapta. Sunt fericita pentru toata intamplarea.
      Sa-mi zici cum se cheama emisiunea si cand se difuzeaza ca poate reusesc s-o vad pe net.
      Pupa copiii minunati

  3. Atat de putin iti trebuie ca sa fii fericit… O imbratisare, un gest de iubire, o pasare pe cer. Ma bucur ca ai ajuns sa iti fie bine, dupa asa o pleiada de sentimente si stari.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s