CUM?

M-a lovit o mirare. Cum reusea bunica sa aiba mereu lenjeria de pat apretata? Spala cu o rudimentara masina Albalux, clatea rufele la parau, iarna la copca, venea cu mainile aproape degerate, se mai ducea la serviciu, ne ingrijea pe noi si nu uita multimea de animale din curte. Cu toate astea imi amintesc fetele ei de perna intotdeauna albe, reci, batoase, mirosind atat de frumos a curat.

M-am prins de ce putea si eu nu. Pentru ca nu-si pierdea vremea vaicarindu-se cate are de facut. Facea pur si simplu. Asta e secretul. Atunci cand esti in ceea ce faci timpul dispare, nu e doar o vorba.

Am probat. Ieri aveam in fata o zi densa cu foarte multe to do-uri. Numai gandul ca odata ridicata din pat trebuie sa fac atatea ma sfarsea. Mi-a venit in minte bunica mereu binevoitoare, niciodata plangandu-se si am zis “ia sa ma apuc eu de ele pe rand fara sa le mai numar atat”.

E ceva rezistenta, dar se poate domoli destul de simplu. Scriam plicuri si eram atenta la fiecare litera. Parca niciodata nu mi s-a parut scrisul mai frumos. Am pictat margele uitand de termen. Ramasese doar jocul, era totul pe lume in clipa respectiva. Asa am facut cu fiecare dintre treburi, am pus atentie si ele mi-au dat inapoi bucurie. Daca la inceput credeam ca-mi va lua o saptamana, nu o zi, sa duc totul la bun sfarsit, dupa-amiaza am constatat ca mi-a ramas timp sa pregatesc de vopsit masa rotunda, desi nu intra in planurile zilei. Vladimir mi-a dat o substantiala mana de ajutor la slefuit. Am lucrat amandoi povestind.

Am furat chiar si o jumatate de ora de somn pe la 6, iar pe seara am iesit la cina cu sotu’ in Lisabona, proaspata si odihnita. Deci se poate!

8 thoughts on “CUM?

  1. Lola,

    Motivul pentru care ne intoarcem mereu la spatiul acesta al tau de pe net este ca fiecare dintre noi ne regasim in tine; mai mult sau mai putin, dar se pare ca multi o facem mai devreme sau mai tarziu. Ne reamintesti continuu ce este important in existenta noastra si o faci intr-un anume fel – very clever – foarte specific tie. Vorbesti de lucruri simple, dar profunde in acelasi timp. You cause us to stop and think, and readjust if necessary. You are something else! I’ve been intrigued by you for a while. I decided to let you know….

    By the way, cum ar putea un sirag de margele de-ale tale sa ajunga in Los Angeles?

    Adriana

    • In esenta suntem asemenea, dincolo de forme si povesti de viata.
      Multumesc ca m-ai lasat sa stiu ce stari ti-am dat
      Pana la Los Angeles margelele pot lua avionul:)

  2. Mi-ai amintit de clipele minunate petrecute alaturi de Bica, impreuna cu tine. A trecut exact un an de atunci si tare dor mi s-a facut de voi! Sunteti niste femei speciale!

  3. Draga Lola,
    Astazi eram cu degetul pe buton, sa ma inscriu la un nou curs de time management. “Am o viata incarcata, sunt ocupaaaaaaata” ma plang toata ziua. Iar minunile bunicilor noastre au fost intotdeauna un mister pentru mine. Si pe urma te citesc pe tine, si regasesc din nou, in cuvinte clare si simple, adevarul de care am nevoie. Nu am nevoie de o noua teorie, totul e in mine.
    Multumesc. Astazi am sa am o zi frumoasa. Ca de obicei, atunci cand te citesc…
    O zi frumoasa sa ai si tu! Stiu ca toti o meritam, dar cumva tu o meriti inca si mai mult decat muritorii de rand.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s