INAPOI INSEAMNA INAINTE

Gata cu provizoratul! Lucrurile sunt la locul lor. Mutatul asta fost o experienta noua, desi m-am trambalat de o gramada de ori pana acum. Pentru prima oara am fost in stare sa-mi dozez efortul. Problema mea e  ca nu stiu cand sa ma opresc si de multe ori am suferit doar pentru ca treceam peste limita suportabilului. Probabil cautam un motiv sa ma mai chinui un pic. Acum, cand m-a durut spatele prea tare, am facut ceva usor, sau am stat pur si simplu pe canapea cu o revista in mana. In loc sa ma agit ca nu am timp sa lucrez la margele, trageam o fuga in vechea casa, unde inca erau toate materialele si pictam ceva cat sa-mi imblanzesc grijile. Mi-am facut vreme sa gatesc ceva bun, sa-mi astept barbatul, sa mai am putere sa ma bucur.

Inainte as fi zis, “astea sunt zile de sacrificiu” si le-as fi trait ca si cum nu erau ale mele. Acum cred ca fiecare e clipa e pretioasa, cu tot ce aduce ea. Daca nu e simpla caut o cale sa fie, daca nu pare frumoasa, ma uit mai bine. E foarte usor sa incep drama, dar nu cred ca-mi mai trebuie.

Noutatea experientei asteia mai e si sentimentul de IMPREUNA nascut din gesturile noastre independente.  Un impreuna venind de la sine, complementaritate naturala nu conceptul “oamenii trebuie sa se ajute”. Nu trebuie nimic mai mult decat ca oamenii sa fie prezenti in ceea ce fac, sa nu se gandeasca nici la cat se sacrifica, nici la cat le fac pe plac celorlalti, nici la ce persoane deosebite sunt daca iau mai mult in spinare decat pot cara. E vorba de maruntisuri. Sa speli ca lumea un pahar, sa nu te grabesti, sa nu-ti lasi mainile sa tranteasca nimic, sa te duci adanc in simturile tale, acolo unde nu exista definitii si etichete.

Duminica dimineata aveam coltul  meu de lucru, toate vopselele aduse si bilele pregatite. Mi-am reagasit simplu starea si  locul pe care am avut norocul sa-l descopar in mine insami, catre care nimeresc mereu drumul inapoi( sau inainte).

 

 

14 thoughts on “INAPOI INSEAMNA INAINTE

    • Daaaa, e una dintre fotele pe care le-am luat asta iarna din magazinul de pe Lipscani. Am cusut cele doua parti una de alta si arata minunat ca decoratiune impreuna cu masa batrana🙂

  1. Atunci cand alungam fricile, grijile si framantarile descoperi o lume minunata, in primul rand pe noi insasi, apoi placerea de a ne iubi… doar din acest punct putem accepta cu adevarat iubirea celor din jur !
    Putini sunt cei care stiu cu adevarat sa traiasca clipa si sa se bucure de ea, multi dintr noi suntem “sclavii suferintei” ceea ce ne face intr-o oarecare masura orbi la realitatea din jur, care este chiar frumoasa ….
    Ai o casuta frumoasa, se simte chiar si din fotografii energia pozitiva…

  2. Vad ca ti s-au implinit toate dorintele, om minunat. Ai gasit iubirea adevarata si casa in care visai sa o traiesti. Citindu-ti postarile m-ai ajutat sa inteleg ca puterea de misca lucrurile zace in noi, doar ca e o chestiune de timp in care sa constientizezi ca se poate si sa ai curajul sa vezi mai departe….

    • Draga Stanca
      Dimineata stateam cu cana de ceai in mana si ma uitam in jur. Sentimentul care m-a umplut, a fost ca totul e in puterea noastra, ca suntem creatori impreuna cu viata. Potentialul e imens. Doar noi masuram cat sa luam.
      Cum zicea dragul de Brancusi?
      Munceste ca un sclav, creaza ca un Dumnezeu si porunceste ca un rege.
      Aplicand regula asta atat de simpla in traiul de zi cu zi facem miracolele sa se petreaca. Si oricine poate, absolut oricine
      Te imbratisez!

  3. O casa minunanta, alba si-nsorita. Sa-ti fie talisman de bucurie, dragoste si lumina.

    Inca sunt calator prin trecutul tau (unul lenes). Sunt in septembrie 2009, am venit in prezent doar sa-ti spun lucruri la care ma gandeam cand ma plimbam prin 2009 (oare ce faceam eu la jumatatea lui 2009?). Ti-am gasit casa cea noua, si mi-am zis sa “dau o tura” inainte de a-ti spune:

    Imi pare bine ca te-am “intalnit”🙂 Blogul tau e cald si insorit si atat de linistit. Admir atat de mult faptul ca reusesti sa pastrezi atmosfera luminoasa si optimista…. Pentru ca zile gri avem cu totii, doar ca nu toti au capacitatea sa nu-si impuna/imparta gri-ul cu ceilalti.

    Probabil ca ai dreptate, nimic nu-i intamplator. Felul in care ti-am descoperit blogul imi psune ca viata e o tipa cu un extraordinar simt al umorului. Bravo ei!🙂 Pana acum aveam doar asaaa.. o idee vaga ca tre’ sa fie o ordine cosmica a lucrurilor, dar niciodata nu am aprofundat gandul. O sa ma mai gandesc.

    Steagul Peru-ului e un flamingo. Rosu-alb-rosu pentru ca pasarile, atunci cand ajung in Peru nu’s roz, ci albe.
    Incep sa manance creveti, si atunci, inainte de a deveni roz cu totul, intai aripile le devin rosii-rosii in timp ce corpul le ramane alb imaculat. Vazute in zbor, cu aripile deschise sunt steagul (mi-a povestit candva cineva drag)

    Am sa-i fac cadou Idei Maria un colier de-al tau de Craciun. Despre asta o sa mai sfatuim. Pot capata adresa ta de email?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s