CAND CUVINTELE SUNT PREA PUTINE

Daca imi lipsesc cuvintele recurg la un limbaj universal. Gesturile. Nu ma apuc de dat din maini. Fac lucruri care aparent n-au nici o legatura cu exprimarea.
–    sparg alune si migdale
–    spal un borcan
–    il usuc
–    lipesc o panglica pe capacul lui
–    decupez un cerc de hartie
–    aleg cateva carioci
–    desenez spirale
–    amestec niste stafide printre nuci
–    pun totul in borcan
–    strang capacul

Iar la final iese un mic dar pe care il ofer cu toata dragostea si face mai mult decat o mie de cuvinte.
Varianta 2
–    curat cateva capsuni
–    le infig in scobitori
–    topesc ciocolata
–    tavalesc capsunile prin ea
–    le randuiesc pe suportul meu de margele

Inca un dar primit cu zambete si ochi stralucitori, care fac tot cat o mie de cuvinte.

Asa comunic cu noii mei copii si nimeni nu se simte frustrat de lipsa vocabularului

10 thoughts on “CAND CUVINTELE SUNT PREA PUTINE

  1. Ce minunat, gasesti mereu metode de a comunica …esti Tu si copiii vor aprecia asta. Asa cum te stiu eu si la zambetul tau deschis nu iti vor putea rezista. Ai o familie mare si iti doresc sa te bucuri fericita de ea!

    pupicei

  2. M-ai facut sa zambesc, multumesc, vin aici de fiecare data cand am nevoie sa imi reamintesc ca viata e frumoasa si simpla si de fapt nu am probleme deloc. Multumesc
    Ps sper ca nu ai uitat de margelele pentru mine😀

    • Cu drag! Sa nu uiti sa zambesti.
      PS N-am uitat. Ba chiar sa vezi ca zilele trecute am zis. Le-a venit randul!
      Cum mai circula gandurile astea prin lume🙂

  3. Draga mea draga, ce bine ca postezi ideile tale de rasfat cu bun-bun! E mare nevoie de inspiratie in materie, cand lipsa de timp ne face sa ne pregatim masa mai mult sau mai putin automat. Nu stiu daca ti-am mai spus asta, esti primul meu model in materie de creativitate culinara. Sa stii ca lipiile calde cu branza de burduf, rucola si rosii cherry au facut furori printre prietenii mei. Reteta a fost preluata si aplicata cu succes si de alte zane preocupate cu rasfatul celor dragi. Zilele trecute m-a sunat Alina sa multumeasca pentru idee si sa-mi spuna ce mult s-a bucurat cu sotiorul ei de lipiile tale. Transmit mai departe multumirile autoarei:)

    P.s.: Cum se numeau cele doua pisici-sandwich-uri pe care le-ai facut pentru Matias?

    • Oh, ce pofta-mi faci. Aici nu am nici lipii nici branza de burduf, dar in curand voi avea cuptor. Ma ocup sa fac lipii acasa. Nu pot sa-ti spun cat de bune sunt cu crema de iaurt in care pui un pic de usturoi, il amesteci cu ulei de masline si presari peste niste menta proaspat tocata.Crema de iaurt o poti face tu daca iei o galetica de un kg de iaurt gras pe care il lasi la scurs in tifon sau intr-o strecuratoare fina. Dupa cateva ore se duce zerul si ramne o crema hmmmm…. fina. Uite acu’ ma duc sa fac si eu ca vine Mariuca diseara🙂
      Vaaaiii…pisicile. Mi-e dor de Mati si de joaca noastra. Nu mai stiu ce nume le pusesem, dar erau unele aiuristice rau. Tot timpul m-am jucat cu sandwich-urile, si cand era Vladimir mic faceam mutre haioase pe feliile de paine, inventam povesti. Nu le-a uitat nici acum.
      Pup toate zanele fermecate preocupate sa rasfete🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s