UN FILM SI-O PRAJITURA

Aseara am fost la film. Eat, pray, love. L-am asteptat nerabdatoare si l-am vazut cu toata bucuria. Am iesit din sala cu starea aia care ma conecteaza parca la toti oamenii.


Imi place in Lisabona pe seara cu sotu’ sa dam o tura pe strazi, sa visam in fata unui geam luminat, sa intram undeva pentru un pahar de vin sau pentru cina, sa mergem la un concert, la un film…Nu stiu, chestii mici. De fapt imi place sa-i simt mana tinand-o pe-a mea, imi place sa-i ascult pasii, imi mai place tacerea lui, felul in care ma priveste.


Ieri ne-am intalnit la El Corte Ingles pentru ca trebuia sa cumpar vopseaua 3D. Tot acolo sunt si cinematografe, deci am adunat doua bucurii intr-una mai mare. Copiii vor avea vopsea, iar eu o ora si ceva de vis.
Calatoria lui Liz in Italia mi-a rascolit poftele cu pizza, paste, gelato si prajituri. Claudio zice “n-a mancat inca Pasteis de Belem”, delicioasele tarte cu crema de lapte a caror reteta e aceeasi din 1873. Le ador. Ii soptesc asta. Ma invita dupa film sa dam o tura pe la locul cu pricina.
Am acceptat, pentru ca nu cred in radicalul nici unei decizii. Caut ca hotararea de a ma vindeca interior sa nu nasca frustrari. O tarta mancata cu prezenta si bucurie face bine. E un moment, il gust din plin. Dupa, ma intorc la treaba mea, la curatenia de care m-am apucat fara senzatia ca viata e ca Sahara.


Pe drum, in masina, simteam nerabdare gandindu-ma la prajitura, in acelasi timp, daca am fi renuntat sa mergem imi era egal.
Ma simt bine cum nu m-am simtit niciodata, fizic vorbind. Dupa doua saptamani oribile in care am fost slaba si neputincioasa in sfarsit mi-am revenit.
M-a intrebat ieri Claudio de unde atata energie si a ras copios cand i-am zis ca de la mancare. Ce mancare ca nu mananci mai nimic?
Mananc, mananc pe saturate dar nu e haos si nu e dorinta nestapanita. Imi place sa ma duc la supermarket printre rafturi fara sa cumpar mai mult decat esentialul, imi place ca dulapul din bucatarie e inca plin cu tot felul de tentatii care si-au pierdut puterea asupra mea, imi place ca oboseala a disparut, ca-mi simt corpul prieten, ca ma uit in oglinda fara sa ma enervez. Imi mai place sa stiu ca pe de alta parte nimic nu mi-e interzis, iar exceptiile nu sunt o nenorocire.

9 thoughts on “UN FILM SI-O PRAJITURA

  1. Draga mea Lola, si eu am vazut ieri seara filmul si mi-a placut! Si mi-ai facut pofta de Pasteis de Belem :)… Ma bucur ca merge bine curatenia si ca te si rasfeti! Te imbratisez cu mult drag, Nicoleta

  2. Nu a trecut o saptamana de cand am terminat de citit cartea “Mananca, roaga-te, iubeste”. Filmul inca nu l-am vazut.
    Siii…ia ghici cu cine mi se parea mie ca seamana Liz! 🙂

  3. Am sa caut filmul pentru a-l vedea impreuna cu sotia. Il iau ca pe o recomandare, pe langa faptul ca filmele cu Julia Roberts, Meryl Streep sau Sandra Bullock au mare trecere la a mea consoarta…😉

  4. uai, daca o sa postezi cel putin o data pe saptamana cate o fotografie cu prajituri portugheze…..si numai daca…vai, vai😀😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s