CRONICA UNOR ZILE

Se termina ziua si imi astept iubitul. M-a apucat o sfarseala placuta. Am nisip pe talpi. Vin de-afara, de pe plaja unde am alergat desculta cu Tam Tam.

Zilele astea au fost condensate cu mult de lucru, cu visat si cautat casa, cu filmare pentru TVR, cu oameni noi, cu oameni dragi, cu viata senina, cu blande dupa-amieze de toamna cand in toata agitatia se face asa o secunda mare, mare in care ma cuibaresc atipind.
Sambata am fost la Praia da Ursa cu Claudio si Vladimir. Locul e ceva incredibil. Cobori un hau de sute de metri, iar la capatul lui se intinde lina, cuminte, misterioasa, plaja.

Totul e coplesitor, stancile enorme se ridica la cer, oceanul parca vine peste tine, dar te simti ca intr-un cuib, leganat in brate de Dumnezeu insusi.
Niste fiinte minuscule, pe care nu le-am vazut, construiesc o spectaculoasa dantelarie de nisip pe pietre. Inchipuiti-va ca fragila alcatuire rezista fortei valurilor.
Si noi lucram la dantela legaturilor noastre. E bine. S-au dus spaimele lasand loc unei bucurii simple, tacute, care razbate din priviri.


Copilul meu drag a stat aproape de apa. A ramas acolo singur o vreme. Imi dau lacrimile si acum cand scriu. L-am vazut pentru cateva secunde, pe el, calatorul in fata unei lumi care se deschide punandu-l sa-si aleaga drumul, sa-l gaseasca pe cel care-i trebuie. Stiu cat de greu si de frumos e. Stiu ca de cele mai multe ori n-am sa pot face decat sa-l privesc iubindu-l.


L-am alergat pe plaja, m-am simtit tanara, l-am simtit viu, putenic, minunat.
Claudio ne-a lasat noua momentul si ne-a fotografiat de la distanta. Era acolo protejandu-ne cu dragostea lui, cum stiu ca o face mereu.


Am lenevit un pic la soare multumindu-i ca-mi incalzeste oasele si sufletul. Am urcat inapoi spre lume, trei oameni cu inimile clare.
Duminica a fost ziua lui Bernardo. Pentru ca aveam de facut interviul n-am reusit sa ajungem la petrecere.
Au trecut ei cu totii dupa. Am sarbatorit si la noi cu tarta de mere. Viviana era in vizita, iar dupa ce s-a golit casa de copii & barbat avea o fata de parca tocmai vazuse vreo minune. A zis “doamne ce oameni frumosi!”


Da. Atrag oameni frumosi. Nu e o chestie intamplatoare. Viata se modeleaza dupa ce simti, dupa ce alegi sa pui in fiecare clipa traita. Eu pun mult, frumos si bun. Ce sa vina inapoi? Putin, urat si rau? Nu, nu. Logica vietii e una simpla, la fel ca si legile ei. Cine nu ma crede sa incerce.
Vorbeam de oameni buni. Am cunoscut-o pe Oana.

Noi am fost colege in marea (la propriu) institutie TVR si ne stiam din vedere, dar nu vorbisem niciodata. Acum m-a cautat sa fiu parte dintr-un proiect despre romanii plecati care isi duc viata cu rost. Asta a presupus un interviu in care am povestit despre drumul pana aici si despre felul in care traiesc.
Daca in sase ani n-a fost sa schimbam o vorba, acum am descoperit in ea o alta sora, cu radacini in Comana domnului Gellu si nostalgii interbelice.
Mi-a adus in dar dantele facute de bunica ei. Ha, iar dantele! E ceva cu dantelele astea…
Am primit in casa si in viata doi oameni pasionati, care n-au spus nici macar o data “lasa ca merge si asa”, doi oameni care si-au facut treaba impecabil, care au pus dragoste in munca lor.


Cat am vorbit n-am vazut decat ochii Oanei, zambetul ei cald, care mi-au spulberat emotiile. Florin, cameraman-ul a fost o prezenta buna si discreta. Totul a mers usor. Simt ca am facut ceva cu folos, cu energie buna. Lucrurile facute asa au viata, forta.
Intre timp am gasit si casa. E alba, dar despre ea mai incolo putin.

3 thoughts on “CRONICA UNOR ZILE

    • O sa fie pe TVR 3 in octombrie. In noiembrie va incepe proiectul pe TVR international apoi pe TVR 1, deci cred ca se va vedea. O s-o intreb pe Oana amanunte si cand stiu precis voi scrie aici🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s