INTALNIREA

Eram dupa o noapte nedormita si plansa. Intamplarile generasera reactii in lant.  Trebuie sa spun ca simteam in mine doua planuri, cel agitat, de suprafata, si cel profund, linistit. Probabil zvarcolitul ma epuizase asa de tare ca mintea mea era cuminte.
Am plecat pana la posta. Pe drum spre am realizat ca nu mancasem nimic. Imi doream niste biscuiti de la Jumbo. Sa ajung la supermarketul ala trebuie sa trec o intersectie foarte aiurea si de obicei il evit, dar e singurul loc unde gasesc biscuitii.
Aveam asa o stare…vedeam tot, auzeam tot, respiram tot. Ascultam muzica in casti. Mi-au atras atentia versurile:
The truth nothing but the truth
watch you coming today watch you coming today
the things you say when you give and you take when you take
and you take and you take
the truth nothing but the truth
in the name of nature
the choises we make
is it only me is it only you
are we only living for today?
Maybe today, will be my day
before it’s over
I’ll make a change
Maybe today, will be my day
before it’s over
I’ll have my saint.

Mi-am zis, azi e ziua, ma duc dupa biscuiti, dar e vorba despre altceva. Habar n-am ce-a fost cu gandul ala care a venit si s-a dus .
Ajung in intersectie. Ce vad? Pe trotuarul de vis a vis femeia inger, draga de ea. Frumosa, subtire si luminoasa.


Nu mai traversez, o astept. Ma recunoaste dupa cateva secunde, din cauza frezei noi. Se bucura sa ma vada. Simt un imens val de recunostinta, stiu ca intalnirea cu ea e semn. Mereu apare cand mi-e greu si dupa, ceva bun se intampla.
Are un pachet mare de biscuiti. Ma serveste. Intai imi da unul, pe urma inca doi sa am pe drum.
Scoate din sac o cutiuta, cea cu pietre pe care deseneaza. Imi ofera doua, cu cercuri. Zice ca zilele trecute desena spirale si s-a gandit la mine. Imi mai da o piatra minuscula pe care a schitat o pasare.
O intreb cum o cheama. Ariana, dar imi precizeaza ca e numele de strada. Pana acum am vorbit intr-o amestectura de cuvinte portughezo-spaniolo-frantuzesti. O dam pe engleza si ma intreb de ce n-am incercat pana acum sa folosim o limba in care suntem cursive amandoua. Cine stie?
Povestim despre una despre alta. Simt nevoia sa merg pe firul intamplarilor care ma leaga de ea. Ma asculta tinandu-si un capat al basmalei peste gura. Ochii…cand mirati, cand aprinsi, cand speriati cand neincrezatori, cand veseli.
La sfarsit i-am zis. Poate par nebuna, dar eu cred ca tu esti inger.
S-a aparat “hei, nu-ti pune prea mare baza in mine”. Am linistit-o spunandu-i ca nu astept sa faca nici o minune, dar ca lucrurile se leaga intr-un fel. Nici eu nu stiu de ce, nici ea, insa cineva, care poate are o viziune de ansamblu ne face sa ne intalnim, iar intalnirile declanseaza alte intamplari. Totul e posibil.
Ne-am imbratisat la sfarsit cu toata dragostea si ne-am despartit simplu.
Ea mirosea a curat, a haine tinute in ger desi afara erau 37 de grade.

5 thoughts on “INTALNIREA

  1. Nici una dintre intalnirile noastre nu este intamplatoare. Cu atat devine viata noastra mai palpitanta cu cit nu stim din ce motiv firele existentei nostre se intrepatrund si tes ca o pinza un destin al fiecaruia dintre noi.

  2. In timp ce citeam mi-am surprins un gand: mi-as dori si eu o femeie inger… La finalul articolului mi-am dat seama ca nu ma mai doare capul si am simtit acea liniste cand stii ca lucurile stau sa se aseze. Viata e plina de intelesuri. De lucruri importante. Si minunate. Multumesc Lola

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s