APROAPE ZERO

Inca de cand am citit pe blogul surorii mele de suflet, despre asta, am simt nevoia sa fac la fel, dar atunci am zis ca astept pana la 40 de ani. Sa ma tund ca gest de rupere cu trecutul, de eliberare.  Nu mi-am vazut niciodata forma capului, nu am mai avut niciodata curajul sa renunt de tot la podoaba capilara, nu mai stiam cat par alb mi-a iesit in anii astia de cand ma tot vopsesc.

Dupa ce l-am cunoscut pe Claudio m-am gandit sa ma tund la nunta noastra, pentru inceput bun si curat. Atunci parca n-a fost momentul, nu s-a legat sa fie asa.

Dupa weekend-ul trecut, cand ne-am dus mai adanc unul in viata si fiinta celuilalt el mi-a zis ca ar vrea sa ma vada asa cum sunt, fara nici un artificiu. I-am raspuns ca pentru asta trebuie sa renunt aproape de tot la par. S-a oferit sa aduca luni masina de tuns.

Luni a fost o zi mohorata, pe mine m-a luat o durere in gat, o stare din aia de raceala cand nu voiam decat sa zac. Strangandu-mi elasticele, bentitele si celelalte accesorii pentru par din baie m-a apucat tristetea ca nu voi mai avea ce lega si pieptana, ca gata cu cozile mele impletite pe care le iubesc.

Seara vine iubitu’ cu masina cu tot. M-a intrebat daca vreau sa ma tund. Am raspuns, mai tras mai impins ca da, dar imi venea sa plang.

Instalam in baie tot ce trebuie. Poate pentru ca mi-a simtit ezitarea mi-a zis ca ma tunde daca bag eu prima foarfeca in par. N-am putut, pur si simplu n-am putut.

Nu s-a suparat, dar intre noi s-a lasat asa ceva ca o umbra. O fi fost sentimentul meu de vina ca n-am fost in stare.

Dimineata ma trezesc tot cu umbra de-asupra capului. Stateam intre dorinta reala de a scapa de par cu tot ce a adunat el si placerea, la fel de reala, de a-l avea. Pentru ca nu stiam ce sa aleg am asteptat, asa, cuminte si ca intotdeauna inima mi-a dat raspunsul. Am facut ceea ce mi-a soptit ea sa fac.

Mi-am impletit pentru ultima oara cele doua cozi blonde, am luat foarfeca si harsti, le-am retezat, fara nicio indoiala. Ceea ce cu o seara inainte parea capatul lumii, acum se petrecea firesc, nu-mi producea decat bucurie. Mi-am ciopartit la intamplare parul stiind ca la sfarsit voi nivela cu masina. A fost o experienta fascinanta. Imediat dupa ce am terminat cu tunsul, i-am trimis o poza lui Claudio. Mi-a spus ca oamenii care isi asuma sa fie asa cum simt ei sa fie sunt foarte frumosi, iar  dupa-amiaza a venit pe neasteptate sa ma duca la un ceai la Casa de Guia.

Exemplific cu poza iubirea 🙂