MA OCUP CU TRAITUL

Nu, n-am plecat in luna de miere ca nu cred in  fericirea pe bucati, determinata calendaristic. O am deja pe cea adevarata, adanca, cea care se simte si in zilele intunecoase, care poate fi aleasa clipa de clipa pentru ca e vesnica. Numai noi suntem schimbatori.


Viata e buna, simpla, cu dimineti in pat, cand furam cate o ora oricaror alte treburi si nu exista nimic mai important pe lume, cu pranzul luat in parc, cu intalniri in gara, cu plimbari pe stradutele din Lisabona, cu pahare de vin rosu baute in mici si romantice restaurante de cartier, cu cine simple in care pun toata dragostea, cu reorganizari casnice cand montatul unei mese de la Ikea inseamna poezie curata, cu muzica, cu taceri, cu frici venind gramada, cu vise, cu incredere, cu neincerdere, cu bucurie, cu prosteli copilaresti si discutii de oameni mari.

Alunecam in somn tinandu-ne de mana. Ne iubim ca-n cantecele lui Cohen. Ne trezim la trei noaptea pentru ca ni se face dor, doarme chinuit pe canapeaua din living cand am de lucru ca sa nu ma lase singura. Am impresia ca prin ochiii lui uneori ma priveste un barbat batran si intelept, un vraci, un sef de trib, un stramos. Simt ca el e cel pe care il cautam, jumatatea femeii de demult care sunt.


Orele din zi cand raman singura nu sunt asteptare, ci mai degraba timp bogat cand creez, in care gesturile, gandurile, eu toata converg spre un punct, spre poarta dincolo de care  ideile asteapta sa fie prinse, asa ca niste fluturi colorati. Cand ii trec pragul sunt iar fetita si port rochia jumatate portocalie, jumatate verde, tricotata de mama, draga de ea.

Alerg pe campia nesfarsita unde toate exista, culeg in plasa imateriale vietati intorcandu-ma la mine pe terasa de unde se vad cerul, soarele, norii, oceanul si muntele, unde aud vantul jucandu-se printre frunze. Transcriu usor, cu inima batandu-mi repede frumusetea lumii.


Azi am taiat din lut mici cruci albe, marturii de botez.  Toate au iesit simple, curate, egale indumnezeite de bucurie. N-am lasat ganduri sa se abata peste ele si cand veneau, ca sa le fac sa plece inganam monoton acelasi magic vers
“Doamne ajuta cui saruta
Si sporeste cui iubeste”

11 thoughts on “MA OCUP CU TRAITUL

  1. E o bucurie imensa sa pot citi ceva constructiv,care sa imi umple inima de sperante.
    Chiar daca am avut o zi mai incetosata,sau alta mai inseninata trebuie sa deschid site-ul tau si sa citesc ce a mai facut draga de Lola…
    Oamenii asemeni tie sunt atat de rari si valorosi.Sunt atatea persoane care te admira si te iubesc,as putea spune persoane din colturi diferite ale acestei lumi,care isi limpezesc ochii si isi regasesc visele in frazele asternute de tine.Cel putin eu,si fiinta draga mie,mama mea, te admiram enorm si mereu suradem cand iti citim ideile si privim acele poze cu o incarcatura sufleteasca evidenta.
    Daca ai stii tu cat bine poti face,si cata emotie,frenezie,fericire aduci pe chipul atator oameni,cred ca ai ramane surprinsa.
    Faptul ca apreciezi lucrurile simple si uitate de multi,lucrurile facute de tine insati,pasiunea pe care o ai pentru fiecare obiect,pe care efectiv il insufletesti prin dragostea si atentia pe care o acorzi micilor detalii.ma face sa imi doresc sa te cunosc in viata reala.
    Cu siguranta cand voi ajunge in Lisabona in primul rand ma voi intalni cu omul care imi aduce un zambet mereu si nu in ultimul rand voi achizitiona si eu acele margele magice,pe care imi doresc cu desavarsire sa le port,pentru ca sunt realizate de o fiinta splendida,cu un suflet minunat.
    Toate cele bune Lola draga!

    • Draga mea
      Te astept cu drag aici, la Lisabona.
      Cred ca ni se intoarce ceea ce punem in lume. Modelam realitatea cu gandurile, cu vorbele, cu gesturile, avem forta, avem potential, suntem creatori cot la cot cu viata. Nu te lasa inselata ca parem mici si limitati. Pe langa omenescul asta care ne-a fost dat suntem altceva, de necuprins. Nu exista oameni speciali, exista oameni treziti, dar nu e o calitate exceptionala pentru ca mai devreme sau mai tarziu asta se intampla cu fiecare dintre noi. Ne intoarcem la natura noastra uitata.
      Sunt fericita ca raspandesc lumina pe care o simt strabatandu-ma, sunt de folos asa si straduinta mea zilnica e sa nu o mai acopar cu nimic.
      Te imbratisez

  2. Nici nu sti cu cita nerabdare astept gindurile tale.Deschid internetul de zeci de ori pina apare o noua postare, ca apoi, citind-o sa alunec in lumea ta calda cu care imi place sa imi incep ziua. M-am trezit azi cu un gind : cind vei mesteri la margelele mele te rog sa imprastii praf magic peste ele, sa imi fie traiul mai luminos. Sunt in perioada aceea de “stiu ca ceva se va intampla, viata mea va avea un alt curs”, e un “just feeling”, sau poate nu am curajul sa vad dincolo de mal . Inca nu stiu.S-ar putea sa intelegi sentimentul , de aceea am nevoie de putina magie , si imi permit si eu sa cer de unde stiu sigur ca este . Iti multumesc.

    • Draga Stanca
      Margelele tale au primit deja cele doua straturi de baza. Acum ma apuc sa le dau cu praf🙂
      Sper sa-ti intareasca increderea in magia ta. Malul nu se vede de-aici, dar asta e si frumusetea calatoriei ca nu stim unde mergem.
      Cu toata dragostea!

  3. Meriti toata iubirea din lume!
    Adeseori, in gandurile mele te imbratisez cu tot dragul si parca-ti simt bataile linistite ale inimii. Ma bucur mult pentru fericirea voastra si va doresc ca viata sa va fie presarata cu lucruri minunate, iar necazurile sa va ocoleasca.

  4. “Doamne ajuta cui saruta
    Si sporeste cui iubeste”!
    Magic, magic, magic! Asa este!
    Minunata viata asta, minune…
    Imi place mult de tot cum vezi tu ca te priveste omul tau, femeie de demult…
    Sa va bucurati nesfarsit de asta.
    Si umpluti asa, sa revarsati cat mai mult…

  5. Daa, si mie mi-a placut mult… Ce e, oare? cantec sau zicatoare?
    …Doamne ajuta cui saruta
    Si sporeste cui iubeste…. Tare frums!

    Postarea asta mi-a dat o stare pe care sper sa o pastrez – curand ne mutam (si noi, tot proaspat insuratei🙂 ) si trebuie sa imi intre bine-n cap ca montatul mobilei poate fi poezie😀
    Sper din toata inima sa mi-o amintesc in momentele cand o sa ne impingem unul pe altul si o sa ne gratulam cu “Lasa-ma pe mine, o aranjez io” “ba nu, io, io!!!”🙂 ) (traducere aproximativa, de dragul unei imaigini cat mai plastice😀 )

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s