Regele sarpe a iesit de sub piatra, dupa cum obisnuieste in fiecare zi,
cand se mai astampara caldura. Vechea lui piele incepe sa arate ciudat. De la o vreme parca il strange, parca nu il mai incape. Astazi, in timp ce se strecura afara din culcus a simtit ca-i plesnese intr-o parte si cu tot sangele lui rece i-a fost teama sa priveasca.
O sa mearga la batrana doamna Klaus, ca e ora ceaiului. O s-o roage pe ea sa se uite ce s-a intamplat cu pielea lui.
Prietenia lor bizara a inceput cu un an in urma cand niste copii aproape il zdrobisera aruncand cu pietre.
Intamplarea s-a petrecut in gradina napadita de buruieni a vechiului conac unde obisnuia sa se ascunda cautand umbra. Copiii veniti la furat fructe erau cat pe ce sa-l calce si s-au speriat. Oamenii cand se sperie arunca cu pietre. A fost prima lectie pe care a invatat-o.Stapana casei a alungat musafirii nepoftiti, iar pe el l-a ridicat din iarba cu bastonul. Nu mai stie cum s-a legat conversatia, dar isi aminteste perfect ca eleganta doamna i s-a adresat spunandu-i Ophiophagus Hannah, adica nici mai mult nici mai putin decat Cobra regala.
L-a luat in casa asezandu-l in bolul de sticla plin cu cochilii de melci. Ea sorbea ceai dintr-o cana de portelan. I-a vorbit tot timpul exprimandu-se impecabil in diverse limbi iesite din circulatie…
lola dream factory 
Foarte frumos sarpele prafuit de aur 🙂 Povestea lui imi aminteste de India lui Eliade 🙂
pentru cea mai frumoasa zi a anului! te iubeste cea care merge ca pantera
Pe incheietura de piele noua a celei ce a fost martora atator limbi si civilizatii vechi, cestile de portelan si melcii vor rasuna a poezie lina, cu frumusete noua adevarata, in ritm si cu ecou de cochilie plina cu mai multe anotimpuri. Si sarpele de la gatul lui, va vrea sa vina acasa, la povestea care a inceput…
Multumesc.
Citind despre ce ai scris, am experimentat pentru prima oara dupa ani lungi, uimirea si un pic nedumerirea de a sta in fata unui lucru complet nou, iesit din raza mea de ganduri si viziuni. Nu inteleg prea mult, dar e o tema cumva draga, apropiata, pe care am s-o ,,intalnesc,, desigur cand nu ma voi stradui atat sa inteleg, cat sa o las sa-si manifeste libera stralucirea in inima mea.
Norocosi sunt cei ce pot sa-ti stea in preajma, sa te insoteasca la ceai draga Lola, asta simt eu.
Salutari, dintre randuri, din apropiere 🙂
sa fii fericita!
azi – ziua cea mare, asa-i?
va doresc toate bune, stii tu Lola ce…
te pup cu drag
Binecuvantat fie ,,DA”-ul tau de astazi !
Intrebata care este cea mai frumoasa zi, maica Tereza a raspuns : Astazi, mereu astazi ! Iti doresc tot binele din lume si mereu acest ,,astazi” minunat.
Multumesc pentru incantarea care esti!
Te imbratisez.
(scuze, din greseala am dat replay la ultimul comentariu, dar urarea mea este pentru tine, Lola)
calea sarpelui.. 🙂
Khalil Gibran scria “Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.” iar eu asta iti doresc in aceasta zi magica din viata ta
Draga mea
Multumesc din inima!