LIMITE, NU LIPSA DE IUBIRE

Chiar cred ca timpul e o conventie care ne ajuta sa facem suportabil insuportabilul, adica sa limitam, pentru a putea cuprinde cu mintea ceea ce nu poate fi oricum cuprins. Ne pacalim si noi putin.
Pe de alta parte traind in lume, ma supun conventiilor ei fara sa-mi folosesc convingerile ca scuza pentru a nu face lucruri sau a le amana voit.
Faza e ca nu stiu cand trec zilele. Luate una cate una, pe secunde, pe ore, sunt cuminti, senine, bogate, nesfarsite. Cand le adun si le numar se fac mici, multe si iuti.
De cand m-am intors s-au intamplat atatea. Nici nu mai apuc sa le scriu.
As putea face un rezumat, dar ma tem ca ar iesi un volum cu cateva capitole: margele, prieteni, iubitul meu, calatorii, copiii (stiti ca mai am inca trei acum?), dimineti, nopti, Lisabona, liniste, neliniste, 1000 de motive sa zambesc, spaime, intrebari, vise, casa noastra alba…
Am senzatia ca traiesc mai adanc. Timpul inceteaza sa fie relevant in interiorul starii mele. Acolo fac lucrurile unul cate unul, cu rabdare. Cand n-am rabdare imi spun “uita-te la tine” si incetez sa mai bat din picior pentru cine stie ce fleac.
M-am apucat sa-mi fac ordine in liste sa pot lucra linistita. Ma uit pe foile cu comenzi. Sunt multe, foarte multe. Cuprind nume, povesti, semne de dragoste, oameni. Nu o multime nedefinita, OAMENI-universuri irepetabile neinchipuit de frumoase in fragilitatea, efemerul si unicitatea lor, intersectandu-mi, prin bunatatea vietii, destinul. Ma copleseste o imensa bucurie. In acelasi timp ma frustreaza limitele mele fizice, ma incearca vina ca nu pot face mai mult, ca timpul imi scapa printre degete si ca peste toate astea poate dezamagesc.
Am incetat sa mai cred in vina, dar apare, fir-ar sa fie ca prea e invatata sa se strecoare si sa ma necajeasca.
Macar acum nu ma mai prinde cu totul. Raman si martor lucid “nu fi tampita, e doar un musafir nepoftit, n-o baga in seama, n-o mai hrani, pleaca ea singura”
Eu, aia speriata stau la colt o vreme si pe urma realizez ca exista un ritm exterior al intamplarilor caruia daca ma opun e ca si cum as merge contra curentului. Totul devine extrem de simplu cand sunt 100% in ceea ce fac. E imposibil sa ma multiplic, sa-mi distribui atentia si fiinta, sa ma impart in procente. Pot doar sa ma fac una, e singura cale pe care o vad posibila. Nu-mi iese mie chiar tot timpul, dar incerc sa ma curat de prostii si sa ma concentrez. E exercitiul meu zilnic.
Paradisul nu e prin cer pe undeva, si nu e dupa ce murim. E atunci cand indeparatam neesentialul din noi. Momentele in care reusesc, lasa sa fie doar bucuria nesfarsita de a face ceea ce fac, recunostinta pentru darul primit, placerea genuina a jocului, inegalabilul clipei in care creez, dragostea. Toate trec in faramele de pamant pe care le rotunjesc dandu-le drumul in lume. Cum sa nu vreau sa-mi iasa, cum sa nu ma stradui sa fiu cat mai des in locul ala unde nu exista bine si rau?
Daca pe drum mai incurc borcanele, mai supar, mai intristez imi cer iertare. Lucrurile astea sunt inevitabile, omenesti, de trecut peste. Mi le iert in primul rand eu, ma iau, imaginar, de dupa umeri si-mi spun “lasa fata, ca te iubesc oricum ai fi”
In acelasi timp fiecarui om de pe lista ii citesc numele si ii spun in gand|”Esti important. E doar o chestiune de timp. E limita mea nu lipsa de iubire”

17 thoughts on “LIMITE, NU LIPSA DE IUBIRE

  1. poate as fi meritat si eu asa ceva, nu crezi? Pentru alea noua luni in care am fost un nume pe lista ta si am asteptat ca povestea mea sa prinda viata

    • Cred ca meriti tot ce-i mai bun pe lume si nu pentru ca ai asteptat noua luni, ci doar pentru ca esti.
      Daca e s-o luam faptic de cand ne-am cunoscut n-ai fost doar un nume pe lista. In timpul asta am luat masa impreuna si am vazut o femeie minunata nu un nume, ti-am facut celelalte 16 siraguri tot gandindu-ma frumos. Cu mine lucrurile stau asa cum am scris astazi despre ele. Volumul de munca e mare. Nu vreau sa fac industrie, nu vreau sa fac lucrurile la repezeala sau de dragul de a fi facute, asa cum nu vreau sa se piarda esenta. Lipsa de compromisuri, in sensul asta, presupune timp. Cer timp si cine e dispus sa mi-l dea pe incredere, cu bucurie, fara sa puna in joaca noastra durere va fi parte din poveste, cine nu, nu. Orice lucru e sacru si derizoriu in egala masura, sau nici macar, orice lucru este. Sensurile le dam noi.
      Multumesc ca mi-ai scris

  2. Esti minunata!!! Sunt norocoasa ca te-am gasit,ca te citesc! Esti terapeut,esti speranta ca se poate. Ca se poate trai frumos,necenzurat! Multumesc!

    • Ne suntem de folos in egala masura si cand zic “de folos” nu ma gandesc in sensul ala…Fiecare are tot ce-i trebuie sa se descurce pe cont propriu, dar cand ne recunoastem unii in ceilalti, cand lasam iubirea sa treaca prin noi mai departe, se intampla sa crestem, sa ne invatam lectiile, sa vedem ca viata inseamna armonie si abundenta. Multumesc!

  3. Eu cred ca toate lucrurule au timpul lor, si ca nimic nu se intampla fara motiv, drept care astept cu stoicism margelele. Cu siguranta au sa vina cind lutul are sa capete forma dorintelor si asteptarilor mele

    • Draga Stanca
      Te rog asteapta-le cu bucurie sau mai bine nu le astepta ca ele sunt, le mai trebuie doar forma. S-au nascut odata cu gandul tau de a le avea. Asa cum zici toate se intampla cand vine vremea. Multumesc ca te-ai prins in jocul asta si ca te joci atat de frumos. Lasand poezia iti zic ca sunt urmatoarele la rand🙂
      te imbratisez

  4. relax people, margelele nu sunt asa nemaipomenite anyway. Important e marketingul din jurul lor. Sau mai bine spus: credem ce ni se spune sa credem pentru a cumpara si a fi fericiti cu ce am cumparat:)

  5. Anca, ai tinut in maini un sirag de margele din Fabrica de Vise? Le-ai mirosit? Le-ai purtat? Le-ai simtit pe pielea ta? Nu e numai lut si vopsea. E speranta si vis. Aprecierea lor porneste in primul rand de la tine. De la ce margele ai ales. Nu trebuie sa te gandesti ca sunt colorate, ca, vai, au maci rosii sau pisici roz. Ca e ‘cul’ sa ai atarnat de gat ceva cu Micul Print sau cu Alice in Tara Minunilor ca asa zice revista glossy. Sfatul meu prietenesc: daca nu simti nimic atunci cand tii siragul pentru prima data in maini, indeparteaza-te. Lasa pe altcineva sa simta…

      • Eu as putea sa astept un sirag de margele si un an, sau doi, sau trei…fara sa ma supar, fara sa sufar. L-as astepta cu bucurie si speranta.🙂 Unicitatea lor le face sa fie cu atat mai nepretuite.

        Lola, esti minunata!🙂

        Cu drag,
        Ana

  6. Eu stiu si inteleg ….. si te iubesc!

    … si nu ma pot abtine sa nu fiu o doamna … pentru Anca: draga mea, ai gresit masa!

  7. Lola, dear, netul meu vine si pleaca, asa ca vreau sa te imbratisez tare tare de tot din timp si sa iti urez o zi de 12 august pur si simplu minunata, la fel de minunata ca tine :D!

  8. Mai, eu sunt la mica distanta de Lola. Am ajuns pana in Cascais si iata, azi nu a fost posibil sa ajung in Cabo da Roca, punctul cel mai de vest al Europei din cauza orarului autobuzelor de seara. Sau.. pentru ca asa a fost sa fie. Maine incerc din nou.
    Cat despre margele, asta este .. Eu imi doream sa cunosc inca o persoana in Lisabona. Sau nu. UN OM.

  9. am uitat ideea principala pe care vroiam sa o ofer mai sus.
    Ideea e ca cu cat ma apropiam de Cascais, cu atat mai mult simteam o emotie. Nu stiu daca fu emotia intalnirii mele cu unele locuri noi // sau relativ noi, ca mai ajunsesem in Cascais; sau emotia ajungerii in locul inceperii oceanului care tine pana la americani. Nu stiu ce a fost, dar m am simtit bine. Maine incerc din nou sa ajung, va fi altceva🙂
    Vacanta frumoasa in continuare tuturor !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s