SPRE SUD

Ne trezim in zori sa plecam catre Sud. Casa e vraiste, geamantanul in mijlocul casei, haine peste tot, iar viata foarte misto.

Arunc in sac prosopul, costumul de baie, o carte, carnetul si aparatul foto.

Strabatem Portugalia asta de care m-am indragostit la prima vedere, pe care am simtit-o a mea din prima. E sobra, pietroasa, aspra si blanda in acelasi timp, e ca iubitul meu. Arborii ei de pluta dau peisajului ceva straniu. Cand ii vad ma gandesc la durerile facerii. Sunt magnifici in contorsionata lor nemiscare. Cu ochii la campiile de aur imi vine in minte titlul unei carti pe care am citit-o demult. Un roman mic, subtirel, japonez care starnit in mine o teribila furtuna la vremea aia. „Vibrator”. Povestea unei fete care nu mai are nimic de pierdut si alege sa se urce intr-o zi intr-un tir. Calatoreste fara s-o intereseze destinatia, se iubeste cu soferul si  viata lor e pe drum. Nu mai tin minte detaliile (intre timp vad ca au facut film), dar multa vreme am trait gandindu-ma ca de asta am nevoie, de un drum fara capat, de un barbat tacut in stanga, de necuvinte care sa spuna totul, de taceri pline, de lipsa unui scop.

Acum am drumul si omul si tacerea. Am tot ce mi-am dorit vreodata. Inventez poeme inghitite despre maini impletindu-se.

Ajungem in Portimao. Are treaba cateva ore. Eu stau cu mine pe pietre, la capatul unui dig lung. Privesc marea. Sunt fericita ca nimic nu-mi impiedica privirea. Vad doar albastru si zbor de pasari.

Am chef de scris. Gasesc in geanta, intamplator, doi biscuiti. N-am apucat sa mananc de dimineata. Cand ii vad realizez ca mi-e foame. Ce bune sunt lucrurile care vin la momentul potrivit! Scriu despre ultimele zile in Romania, simt ca inchid cu scrisul un cerc protector, inconjurand lumea noua care se naste acolo. Incepem sa ne gasim. Oameni frumosi, va imbratisez si va multumesc!

Ma intind pe piatra gri. Soarele e filtrat de nori. Valurile arunca peste mine o pulbere fina de apa. Cand vine fluxul ma vad nevoita sa plec, stropii sunt din ce in ce mai mari. La capatul celalalt al digului se intinde plaja. Merg desculta inregistrand cu talpile asprimea betonului. Intru pe nisip. E fierbinte. Ma suna dragul meu sa mergem la masa. Totul e simplu, bun, adevarat, dintotdeauna. Lumea pare captusita cu tesaturi moi care protejeaza fonic. Scap legii gravitatiei. Celulele mele bucuroase de eliberare se desprind plutind, raspandindu-se care pe unde vrea.

Plecam spre Albufeira. Mai are intalniri acolo. Raman in apropierea altei plaje. E prea cald sa stau la soare. Plaja mica si foarte aglomerata nu ma cheama deloc. Dau o raita prin bazar, ma retrag la umbra pe o terasa de unde se vede marea, beau ceai de iasomie si scriu povestea zilei de azi. Iar imi da tarcoale fericirea.

Ma duc sa citesc sub un pin batran, cu crengi inspaimantatoare printre care se zareste aceeasi apa fara sfarsit.

Sunt fluturarea fustei mele colorate in vant, sunt int-o oarecare zi de vacanta, ziua aceea a carei amintire revine din senin fara s-o pot identifica exact.

Citesc un roman de Adrian Paunescu, primit in dar de la Mama Andreea. M-a prins. Creaza imagini puternice, frumoase, strecoara in cuvinte o senzualitate ravasitoare, ma duce intr-o lume a carei durere o vad dar nu ma mai identific cu ea. Sunt martor la jocul lumii de-aici de sub pin. Soarele se imblanzeste. Pe langa mine trec oameni.

Imi regasesc iubitul. Ne oprim la Fnac sa ia un CD. Imi pune muzica in castile pentru sampling. Dansam printre rafturi. Suntem dansul.

Drumul de intoarcere e vegheat de soarele apunand. Imi amintesc un vis avut acum cativa ani. Am visat ca soarele se racise si era doar o bila portocalie, cu cratere, ramasa in aer undeva aproape de mine. Stateam intr-o vale, printre munti mari si impaduriti, doar eu cu soarele mort. Ma sfasia tristetea.

Acum nicio umbra nu ma bantuie. Tacerea e dragoste, mana pe care o ating e dragoste, marul pe care-l ofer e dragoste, la fel ca si zambetul lui.

10 thoughts on “SPRE SUD

  1. Ce minunat mi se pare totul cand te citesc…si mi-e dor tare de marea pe care am s-o regasesc pe seara. te imbratisez cu drag🙂

  2. Pare atat de cald omul tau… Il privesc, curioasa, „sa vad, sa vad, cine-o implineste pe Lola?”, si-mi transmite caldura din spatele pozei.
    Va pup, oameni calzi!

  3. Doaaaaaamneeeeee, ce te iubim! Esti superba. Fericirea ta o redimensioneaza pe a noastra, iti intelegem masura fiintarii intr-un dans sau intr-un drum fara scop, intr-o fluturare de matase albastra sau un zbor de pescarusi, parca simtim la unison cu ce povesteste minunata Lola si pare pur si simplu firesc. Daca oamenii si-ar aminti sa traiasca asa cum arati tu ca se poate…. ar fi numai fericire pe pamant. Colierul magic face parte din familie acum:) si maine seara fugim cu el la maestrul Adrian Paunescu sa respire si bucatelele de pamant pictate negru-ros aerul cenaclului Flacara la Navodari.

  4. Nu “te-am mai vazut” de multa vreme…Nu am mai intrat sa citesc…nici tu nu ai mai fost pe la noi. Ma doare capul, de cateva zile, prelucram niste poze si…brusc, am vrut sa fiu cu tine. E ciudat! Mai stii? Ti-am spus candva ca simt ca intre noi e o legatura, ca parca te stiu de cand lumea. Mai apoi, aproape m-am speriat. Citeam ce scriai, sau ma uitam la ce faceai si aveam sentimente atat de amestecate; imi placea si ma durea, in acelasi timp. Ma durea un fel de dor, fata de o persoana pe care, de fapt, nu am vazut-o in viata mea. Cu riscul ca ma vei crede nebuna, cred ca, daca exista reincarnare, intr-o alta viata, te-am cunoscut. Am fost prietene, surori, poate te-am iubit, poate am fost fericita cu tine, sau poate ca am fugit de tine, cum am facut si acum. Cert este ca, de cate ori vin catre tine, ma simt al naibii de ciudat si nu imi explic sentimentul.
    Mai ciudat inca, mi se pare faptul ca am intrat aici din nou, cred ca dupa mai bine de un an, exact dupa ce tu ai plecat din Romania…iarasi. Indraznesc sa sper ca nu va trenui sa mai treaca inca o viata ca sa te pot intalni live.
    Apropo: arati minunat, iubirea face minuni🙂

  5. Am revenit din concediu si am descoperit cu bucurie schimbarea din viata ta. Toata tandretea lumii pare concentrata in zimbetul omului de langa tine. Sa-ti fie numai bine iti doresc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s