ZIUA 5

 

Ziua a cincea E dimineata iar. Soarele straluceste in cana de ceai si intr-o fereastra de vis a vis. Iubitul meu viseaza o casa alba pentru noi. Ma imbratiseaza in cuvinte. Palmele mele isi aduc aminte conturul fetei lui si mi-e dor, un dor adanc, asa, ca o sete. Azi merg la Comana, azi merg la Comana, azi merg la Comana. Repet propozitia asta la nesfarsit si in minte nu mai incape nimic altceva. Ma suna Dana. Trebuie sa ne intalnim la Eroii Revolutiei. Pornesc pe jos pana la Universitate, dar mi se pare ca levitez, n-am treaba cu gravitatia. La metrou e racoare. Ajung mai devreme. Pana vine Dana rasfoiesc tot felul de carti puse pe o taraba. Plecam spre Sud impreuna cu sotul ei cu masina. Am o stare neutra, fara emotii si nerabdari. Sunt aici, in masina, vorbim, ma uit pe geam, merg la Comana… Ajungem. Pe poarta e crescuta o planta cu flori portocalii la fel cu cea din Alentejo. Intrebam vecina de alaturi cum putem vizita si ne spune ca trebuie s-o cautam pe Maria lu’ Geambasu. E cald, miezul zilei. O luam pe ulite spre casa Mariei. Mancam prune si corcoduse din copacii ce marginesc drumul. Tanti Maria isi lasa treburile si vine sa ne deschida. Trec pe aleea din curte simtindu-mi pielea strangandu-se infrigurata de parca afara s-a facut brusc iarna. Din piept simt cum se ridica spre gat clocotind fierbinte ceva devastator. Plang cu lacrimi mari, grele, limpezi. Eu in curtea asta am plans de-atatea ori. O stiam din poze si dintr-un film pe care l-am vazut intr-o vara la institutul francez. Cand imi era greu, fugeam cu gandul la domnu Gellu in curte. Mereu m-am linistit asa. Acum sunt aici. Totul mi-e straniu de familiar. Urc treptele atingand balustrada cu capete de pisici. Intru in camera lui de lucru. Plang si-i spun lu’tanti Maria ca tare il iubesc. Scoate un tablou de la locul lui si mi-l da sa-l privesc mai de-aproape. E o poza de-a doamnei Lygia si-o poezie dedesubt. As vrea sa stau ore aici, sa ma uit la tot. Simt in spatele lucrurilor aceeasi stare cu a celor de la mine din “cimitir”.

Trec prin toata casa mai repede decat vreau, raspandindu-ma ca un abur desi imi vine sa-mi inghesui sub piele tot, dar de unde atata piele si de unde atata eu, ca nu mai sunt. Pe urma ne oprim la vorba si tanti Maria povesteste transformandu-se in lumina, lucruri mici, detalii, delicate, efemere gesturi, intamplari, care acum sunt iar vii si eu le primesc ca pe sfintele daruri. Trebuie sa plecam iar ei ii pare rau si noua ne pare rau, dar ii spun c-am sa mai vin. E din nou bucuroasa. Iau doua pietricele albe in buzunar, una pentru mine, una pentru iubitul meu. Le simt greutatea. Mai am un fulg mic, tot alb. L-am gasit pe-o frunza de patrunjel. Pe el nu-l simt. Sunt in Bucuresti, iar la metrou. Trebuie sa ajung la MTR. Ma intalnesc cu Roxana si Andrei. In brate o au pe Ilinca(minunea pentru care am scris acum ceva timp o poveste). Stiu de la prima vedere ca si ei sunt pastratori ai dragostei asa cum erau doamna Ligia cu domnu’ Gellu. Mi-au adus daruri de la care plang. Plang pentru ca toata frumusetea lumii straluceste o clipa doar pentru mine. Desi e tarziu in noapte, nici acum nu pot vorbi, dar plang in continuare pentru ca starea de miracol nu ma mai paraseste. Inima vrea sa mi se desprinda de artere si sa zboare. Tot la MTR m-am vad intamplator cu Gabriel, pictorul pe care l-am intalnit anul trecut la ceainaria de la teatrul ACT. Imi zice ca vine in Portugalia pentru cateva zile si tocmai se gandea sa-mi scrie un mail. Lumea e mica… Pe seara i-am vizitat pe Nicolaesti, prietenii mei care au libraria englezeasca. Am cinat simplu si bun, am baut vin am stat de povesti si am aflat ca vor deschide cafenea cu carti & muzica unplugged intr-un loc foarte frumos din Bucuresti. Doamne ajuta! In ziua a cincea s-a mai lamurit ceva. 12 august este ziua de nastere a doamnei Lygia. Iubitul meu deja cauta o casa alba pentru noi…

5 thoughts on “ZIUA 5

  1. 5 deja, una mai magică decât alta.🙂 Nu stai doar 7, dar toate astea emană cumva minunea Genezei. Parcă simt că te-au aşteptat aici toate minunile, mai ceva ca niciodată. Ce m-am mai gândit ieri la casa miraculosului, doamne. Te îmbrăţişez!

  2. Sa fie bine si frumos!
    Visul meu nezarit acum, sa scot o carte cu povestile mele, dar in scriere Braille.
    sa imi tii pumnii… esti aducatoare de sansa!

  3. Acum 2 zile, in Tg. Mures, intru intr-o librarie sa intreb de scrieri ale d-lui Gellu Naum. Prima carte pe care imi cade privirea este o carte pentru copii cu titlul “Lola devine celebra”.🙂 Un semn bun🙂 Zambesc si ma gandesc sa ti-o cumpar, dar stiu ca pleci pana ma intorc eu… Ma bucur mult ca ti-a fost asa de bine la noi.🙂

  4. Pingback: VREMEA DARURILOR « lola dream factory

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s