ZIUA 3

Ziua doi s-a incheiat la o terasa in Cismigiu alaturi de dragii mei dragi. Iar a fost frumos, am ras, am mancat inghetate uriase, ne-am povestit si s-a facut aproape miezul noptii.

De la caldura somnul m-a luat abia pe la patru. Dimineata, suficient de ametita m-am invartit de colo colo prin casa fara sa fac mare lucru. Trebuia sa plec doua zile din Bucuresti, dar n-am mai plecat asa ca lalaiala matinala a fost tare savuroasa tinand cont ca n-aveam nici un plan. Am iesit sa ma intalnesc cu Dan si Vladimir la MTR. Pentru ca ieri Tam Tam a trezit tot blocul cu latraturile azi l-am luat cu mine si am mers noi doi agale pe Calea Victoriei cautand umbra, el oprindu-se la toate colturile, eu privind in jur, incercand sa indentific ce-mi da sentimentul de discomfort. Oamenii. Nu interactioneaza nimeni cu mine, nu se uita nimeni in ochii mei, nu-mi zambeste nimeni. Intalnesc doar niste priviri furisandu-se. Trec pe langa o patiserie unde o doamna intinde aluat. Ce pune in munca ei acolo, ce ganduri, ce energie? S-a uitat la mine cu o privire seaca. In cel mai fericit caz nu pune nimic… Merg mai departe concentrandu-ma la pasi. Cineva imi spune in engleza sa am grija ca putin mai incolo e un caine mare. Ma uit. E un caine mare, dar tinut in lesa. Domnul care mi-a atras atentia pare grec dupa fizionomie. Ii multumesc si traversez ca Tam Tam e scandalagiu.

Ajung la MTR, imi odihnesc ochii in verdele ierbii din curte, dau o tura pe langa bisericuta de lemn, ma apropii de cuptoarele de ars ceramica si apasarea se duce. Asa e aici, am nevoie de oaze.

Romania mea e ca un mozaic pe care il recompun din fragmente. Am capatat suficienta rabdare sa fac asta.

 Furtuna m-a prins luand pranzul cu baietii si Vera, minunata femeie care ii sta alaturi lui Dan acum. Dupa ce s-a oprit ploaia am plecat intr-o lunga plimbare prin oras, singura. Tam Tam a ramas la ei. Mara m-a dus intr-un loc numit de Matias casa cu surprize. Am atins, mangaiat, imbracat haine Rozalb de Mura.

 Pura emotie estetica. Ma inclin in fata celui care creaza asa fabulos. Pe urma am probat palarii traznite. Imi pare rau ca mi-am uitat camera acasa. A fost delir.

Acum e noapte si scriu toate astea ascultand greierii. S-a lasat linistea peste lume. Oare ce viseaza doamna de la patiserie cand viseaza?

3 thoughts on “ZIUA 3

  1. Oh, draga mea ma bucur ca esti aici….m-am intors si eu din vacanta si as vrea sa te vad…..si apropo, doamna de la patiserie nu cred ca stie sa mai viseze…Romania are un astfel de efect asupra oamenilor…si e pacat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s