DUPA-AMIAZA HOT sau vorba lu’ Cici “CE MI-E CALD!”

S-a facut pranzul. Aerul e fierbinte si incremenit, dar zidurile casei pastreaza incaperea racoroasa. Clopotul bisericii anunta ca e deja ora doua. Cui ii pasa? Imi revin franturi din indepartatele vacante de vara cand citeam pe prispa la umbra sau in camera buna, simtind pe obraz netezimea fetei de perna albe si apretate, patrunzand in lumile alea care ma furau cu totul. Mereu am iubit cartile si am citit sa ma regasesc, sa am stari, nu sa acumulez informatii.

Ma opresc din lucru. Am facut pesti de aur, am fost in adancurile apei, acolo de unde toate iau viata. Acum imi odihnesc ochii pe cer. Azi e albastru, fara nori. Pasarile zboara sus pierzandu-se in transparent.

Il ascult pe Julio Iglesias cu Vous les femmes. Ador senzualitatea anilor ’70.

Melodia e cheia unui sertar al memoriei.

…eram in liceu si ma pupam cu Bobby pe intuneric la cinema. Ne dusesem sa vedem Emmanuelle. Bobby era colegul meu de clasa, saten cu ochii verzi, iar mie tare imi mai placea sa ma pup cu el. Emmanuelle…a ramas pana astazi cel mai frumos film erotic in topul meu personal, cel mai bogat in emotii, cel mai cel. Il caut pe Youtube si vad inceputul. Trebuie sa-l descarc si sa-mi rezerv o dupa amiaza la fel de lenesa pentru el. Sunt iar pe intuneric in cinematograful de cartier(nu mai stiu cartierul), acum 20 de ani. Miroase a praf si e cald. Plusul visiniu al scaunului mi se lipeste de spate…

De-a lungul timpului am scris o singura povestire erotica. Era un dar pentru cineva. Am recitit-o acum, dupa doi ani cred.

Inventasem o femeie care…

“poarta matase si casmir, panza de bumbac foarte fina, catifea, blanuri, piele. Alb, gri fumuriu, negru, violet stins, orange &fucsia. Pantofi cu tocul inalt, cei mai multi de lac si ciorapi cu port-jartier.”

care „…are o casa alba, foarte simpla, cu geamuri imense si terasa dand spre  mare, insorita dimineata, umbroasa cand se face prea cald la pranz. Acolo isi petrece diminetile pictand, sau lenevind pierduta, doarme dupa-amiaza, bea vin rosu si danseaza noaptea. Dormitorul e spatios, cu usi largi deschizandu-se spre terasa. In mijlocul camerei un cub imens de lemn pe care sta salteaua la care ajungi urcand cateva trepte. Asternuturile albe, mereu impecabile, apretate.”

El o iubea cam asa

…doarme pana tarziu dimineata, e mereu goala sub cearceafuri. El ii vegheaza somnul. Asteapta nemiscat sa se trezeasca. Cand deschide ochii il gaseste acolo, pe scarile  patului. Prin repetitie gesturile au devenit ritual. In tacere ii prinde glezna si ii saruta talpa. Ramane cu fata lipita de ea, fara sa respire, continua sa-i linga fiecare deget, pe urma coboara spre calcai. Urca sarutand-o de la glezna in sus, se opreste in spatele genunchiului pentru o vreme, apoi se duce mai sus pe pielea fina pana ii atinge sexul…

Cel mai tare ii place sa o auda pregatindu-se de plecare. Serile il ametesc. Sta in camera, intr-un colt, cu ochii inchisi. Poate sa recunoasca dupa fosnet orice scoate din dulap sau pune pe ea. Aude pana si micile descarcari electrice atunci cand imbraca o bluza sau isi ridica ciorapii. E ca o vijelie, niciodata multumita, se schimba, arunca, mototoleste, se fataie de colo colo cocotata pe tocurile inalte al caror zgomot il excita. Parfumurile, grele, orientale, umplu camera amestecandu-se cu mirosul ei. Ii suna telefonul, rade, se alinta, are vocea mai grava ca de obicei, tandra…

Intre fragmentele astea povestea se face destul de picanta asa ca nu public mai mult.

Suntem fiinte minunate inzestrate cu darul de a simti. Daca ne-am iubi un pic pe noi insine, ne-am ierta si ne-am elibera de toata vina acumulata inutil, viata ar fi extrem de simpla.

Al treilea lucru erotic pe care am de gand sa-l mentionez in postul asta e proiectul meu personal, parte din procesul acceptarii de sine, parte din drumul care e cand abrupt cand lin, ca orice drum. Se numeste “Me&myself”si cuprinde un set de fotografii pe care mi le-am facut singura in oglinda, instrainandu-ma ca sa ma apropii, privindu-ma ca sa ma iubesc, uitandu-ma ca sa-mi aduc aminte de mine. Ani in sir m-am urat furios, m-am anulat, m-am dispretuit facand, in fond, acelasi lucru cu toti ceilalti si cu dumnezeu la un loc.

Pozele, la care m-am uitat pana am reusit o totala dedublare mi-au aratat efemera frumusete a formei, incluzand inflorire si declin, viata si moarte, consistent si volatil. N-aveam nume si poveste acolo, eram doar o binecuvantata creatie menita sa fie si sa nu mai fie. Cum am putut sa ma urasc atat, pentru ce?

Voi pune fotografiile astea intr-un album, un singur exemplar, o carte obiect. Mi-l inchipui supravietuindu-mi in timp, gasit de nepoti printr-un pod prafuit, rasfoit apoi inchis cu exclamatia

“Si bunica asta…ce i-a mai placut viata!”

15 thoughts on “DUPA-AMIAZA HOT sau vorba lu’ Cici “CE MI-E CALD!”

  1. Reusesti ca prin cuvinte simple sa ma transpui in viata ta. Ai reusit sa mi-l aduc aminte pe baiatul cu care ma pupam acum muuult timp in salile de cinema.

  2. Admir si sper sa ma contagiez de felul tau si curajul de a privi viata in simplitatea ei frumoasa, din unghiuri poate dificile pentru o mamica cum sunt eu ce parca nu s-a dezlipit de bebelasul ei, desi bebelasul are deja 3 ani jumatate (ma gandeam chiar inainte sa scrii tu, cat de greu mi-este cateodata sa redevin simpla, naturala, sa-mi asum si latura mea feminina, erotica- dar e desigur arsita de afara care ne umbla mai pe la toti in fiinta si ne incalzeste).
    Daca nu ai fi tu, care spui asa de clar si frumos despre trairi si bucurii mici sau mari, mi-ar fi mult mai greu pe drumul asta unde am pornit si eu. Dar cand te aud cum scrii, ba mai arunc o pereche de pantaloni largi, raman peste noapte citind si visand fara sa mai ma oblig sa dorm si ieri chiar m-am gandit cand mancam cirese cu copilul meu sa ii spun sa mance fara stres, sa se pateze pe tricou, sa avem apoi cel mai interesant model de pete in culori…
    Te salut, draga Lola, dintr-un iulie fierbinte elvetian, plinde sperante!

    • Corina draga sper sa se iste o pandemie de simplitate si frumusete in a privi viata🙂
      Ne intalnim sa ne ajutam. E ceva ce functioneaza in ambele sensuri. Simt ca dau si primesc in egala masura.
      La naiba cu pantalonii largi si cu “trebuie”🙂
      te imbratisez

  3. Buna Lola,

    Iti citesc de mult blogul; nu pot sa spun decat ca ma impresioneaza enorm tot ceea ce scrii… ma regasesc in multe din cele scrise de tine. In special recunosc acea ura a sinelui. De multe ori constat cat de putin ma pretuiesc si cat de neiertatoare sunt cu mine in ciuda a multor realizari Citind blogul tau incep sa ma vindec afland cat de mult inseamna iubirea.
    Iti multumesc din suflet,
    Alina

    • Daca nu ne iubeste nimeni doar pentru ca existam, ne dispretuim crezandu-ne nedemni de dragoste, insuficient de buni, vinovati.
      Vezi ai si pus realizarile in balanta. Ce valoare au ele la urma urmei in ecuatia asta cu dragostea?
      Incet incet sper sa iesim din colcaiala de concepte, preconcepte, judecati sau cum s-or mai numi si sa ne vedem asa cum suntem – lumina
      Eu multumesc

      • cand am spus hmmm ma gandeam ca te-ai regasit in una din imagini :)))
        speram sa nu postezi linkul..m-am obisnuit asa din facebook …nici emailuriile nu le mai consult decat in facebook ….asta nu are sens sa o publici!
        sarutari din lisboa…ca de sunat….🙂

  4. Tu ești puțin din fiecare din noi, la fel cum și noi suntem câte puțin din tine…
    Am și eu un set de fotografii asemănătoare, rămase la cineva. Mă priveam galeș în ele, iubeam umărul gol și coapsa îndrăzneață. Apoi, după ce le-am părăsit, a rămas teama. De-a nu fi înțelese.
    Acum teama se ridică, mă iubesc și-atunci, și-acum, indiferent cine, ce, cum.
    Acum o săptămână, așteptam o prietenă, pe o terasă, la cafea. Eram cu tine proaspăt în minte, liniștită, observator. M-a lovit așa-deodată să scriu. Un tribut sânilor mei. Am rupt o bucată de carton, am cerut un pix și-am scris. N-am terminat, dar ce clipă frumoasă…

    • Go girl!!!!!
      Suntem niste fapturi asa de frumoase. De ce sa ne fie rusine?
      Normal ca m-am suspectat si eu pe-atunci, cand am facut fotografiile, de toate posibilele deviatii de la “normal” situate intre narcisism si nebunie, in acelasi timp ceva linistit din mine imi spunea sa nu iau in seama soaptele alea rautacioase.

      A mai fost un hop cu publicatul. Am vrut s-o fac mai demult. Din nesiguranta am intrebat mereu pe cate cineva daca o fi bine sau nu. Si raspunsul a fost mereu “vai, dar cum sa te expui asa”. Ma retrageam cuminte si vinovata, punand rusinea ca limita intre noi.
      Acum n-am mai intrebat pe nimeni. A fost vorba in primul rand de spulberarea indoielilor proprii si de credinta ca suntem unul si acelasi lucru.

  5. “Cum am putut sa ma urasc atat, pentru ce?” – pana la urma nu mai conteaza. ai avut ceva care te-a facut sa nu te vezi asa cum esti. important e ca yeeey, te placi si te iubesti🙂 yes !!

    :semn de victorie si priviri de bucurie ridicate spre nori:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s