DIMINETI IN PARADIS ISLAND

Acum, cand scriu, se lumineaza de ziua. Inca functionez pe alt fus orar si mi-e imposibil sa adorm. E momentul ala din noapte cand se lasa linistea de tot. Curand se vor trezi pasarile. Deocamdata se aude doar vantul. Ma intorc cu gandul pe insula.

Acolo ma trezeam foarte devreme, pe la 6.

In camera era aproape frig, dar deschideam usa terasei si aerul cald de-afara ma invaluia ca un sal de casmir.

Vedeam soarele rasarind cuibarita intr-un fotoliu. Ma simteam in bratele unei mame uriase si bune. Imi siroiau lacrimi de fericire.

Cred ca am plans in fiecare dimineata. Era ceva coplesitor. O stare…de la care ma durea in piept.

Coboram pe plaja. Nisipul alb si incredibil de fin imi mangaia talpile intr-un fel in care nici un alt nisip nu s-a mai priceput s-o faca.

Oceanul ma primea cald, linistit si turcoaz. Porneam asa incet, de-a lungul coastei, atenta la toate senzatiile. Se deschidea un univers intreg, o lume fantastica, dar reala, foarte reala. Totul e in noi. Oricat de departe am calatori ceea ce cautam  e interior si accesibil oricand. Priveam ca printr-o lupa. Mi-era clar ca de fapt ma bucura aceleasi lucruri ca si acasa: dimineata, soarele, nisipul, apa, vantul, pietrele, felul in care imi simt corpul, ceaiul, muzica, oamenii pe care ii port. Constatarea asta mi-a adus o mare multumire. Am mereu cu mine “bagajul” de lucruri simple, esentiale care imi asigura echilibrul.

Dupa vreo ora ma intorceam la hotel. Jos era un Starbucks de unde-mi luam ceaiul pe care il beam incet intre pernele unui urias pat de gradina privind cerul. Norii se miscau repede si eu nu ma gandeam la nimic. Pluteam cu fiecare dintre ei pana nu-i mai vedeam, luam altii si tot asa. “Ce faci? Ma dau cu norii”

Uneori ascultam muzica sau ma uitam la oameni.

Odata s-a oprit la cativa metri de mine o soparla mica si cenusie. Ritmic, cu o frecventa de cateva ori pe minut , poate cand respira, ii crestea in piept o ciudata punguta portocalie. Natura are atata imaginatie…

Pe la zece imi consideram suficienta solitudinea si ma intorceam in camera regasindu-l pe el.

19 thoughts on “DIMINETI IN PARADIS ISLAND

  1. ce comfortabila e descoperirea ta, ca bucuria e in noi si ca nu e absolut necesar sa fii altundeva ca sa o simti! foarte frumoase sunt diminetile tale, ma bucur ca am ajuns pe aici!

  2. Aceasta “emotie-bucurie-liniste” cu care ne tratezi in fiecare zi trebuie sa ti se intoarca multiplicat la infinit! Cred ca toti care poposim pe-aici te iubim!

  3. Ai un dar al tau de a face ca imaginile si sunetele sa ma inconjoare de fiecare data cand citesc… si ma transporti acolo🙂 ce relaxanta este dimineata pe malul oceanului… cata impacare si frumusete🙂 cata dragoste si speranta ne asteapta in ziua care tocmai incepe🙂 tot binele din lume, Lola

  4. Ai putea scrie o carte cu cita usurinta te exprimi! Reusesti sa imi transmiti de fiecare magia din universul tau.

    • Poate intr-o zi o carte se va vrea scrisa. Daca vine la mine sa-i dau forma voi face asta cu bucurie.
      Sunt fericita ca v-am luat cu mine in paradis

  5. de cate ori te citesc,imi revine optimismul..ai un dar de a arata emotiile si trairile tale,incat le transmiti mai departe..
    puteam inchide ochii si deja vedeam plaja,simteam mirosul marii si nisipul imi gadila talpile…
    te imbratisez cu drag..

  6. Ce frumoasa e iubirea… cum te face sa radiezi…
    mai acum cateva saptamani “plangeai”. Cum ai descoperit dragostea?🙂

  7. Incep fiecare dimineata citindu-te ca sa-mi iau doza de optimism……din pacate dureaza atat de putin. Simt ca-mi ating limitele….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s