AEROPORTUL DIN NASSAU

Comparand cu sofisticatul Heathrow pare ca am aterizat in autogara Militari. Afara o caldura greu de suportat din cauza umiditatii mari. Intre avion si cladirea aeroportului trecem un pasaj in aer liber, acoperit cu tabla. Inauntru niste ventilatoare incearca sa miste putin aerul. Cozile la punctul de frontiera sunt infinite. Functionarii se misca leeent. Ma doare capul crancen. Un copil vomita.

Stau cat pot de dreapta desi incaperile aglomerate imi dau ameteli. Toate randurile par sa se termine mai repede decat al meu. Raman penultima din toata marea de oameni. Imi recuperez bagajul si ies.

Ramasese stabilit sa ma vad cu minunatul domn(sa-i zicem Y) la sosiri. El nicaieri. Stau linistita ca trebuie sa apara. Trec 15 minute. Daca s-a intamplat ceva si nu a ajuns pe insula, daca sunt singura aici la capatul lumii? Mintea incepe sa lucreze facand instant ditamai thriller-ul. Ies un pic afara. Cald de parca tine cineva  feon-ul pe mine. Nori josi si apasatori prevestesc furtuna. Probabil arat evident panicata  pentru ca se opresc oameni sa ma intrebe daca sunt ok.

Intru iar in sala de asteptare cu gandul sa ma proptesc undeva si sa respir adanc.

Hotelul, am fost inspirata sa-l intreb cum se cheama, are un desk in aeroport. Ma duc acolo sa aflu daca s-a facut check-in ul camerei. Da, deci a ajuns. Intreb daca pot sa dau un telefon. Mi se arata telefonul public. Unul dintre functionari se ofera sa ma ajute.

Imi trebuie o cartela. N-am decat euro si casele de schimb au inchis. Aoleu. Totul ma panicheaza. Tipul imi zice ca pot scoate bani de pe card. Logic ca pot, dar ma tampeste frica asta si parca nu mai pot nimic.

Masinaria imi da niste hartii colorate, foarte colorate, psichedelice. Intru intr-un chiosc cu ace, brice si…cartele de telefon printre alte o mie de nimicuri. Cer o cartela de 5 dolari. Vanzatoarea imi zice ca n-are decat de 10. Bine, da-mi de 10. Dupa mine o localnica primeste una de 5. Asta e, sunt turista, platesc tributul dar macar am cartela. A doua vanzatoare incepe sa-mi explice cum merge. Vorbeste o engleza din care nu inteleg absolut nimic. Trebuie sa formez coduri si numere. Cand zic ca vreau sa sun pe mobil international se uita amandoua crucis la mine si imi declara in cor ca nu e posibil, asta dupa ce tocmai racaisera codul cartelei. Vine tipul de la hotel. Ma ia si mergem la telefon asigurandu-ma ca pot suna.

Nu mai e nevoie sa sun nicaieri. A sosit !!!!! Se uita la fel de nelinistit dupa mine, dragul, scumpul, minunatul Y(care a fost prins in trafic).

Pai ce-l iubeam inainte, da’ cand dau cu ochii de el in valtoarea situatiei pe care, recunosc, am amplificat-o la maxim, pare printul venit pe cal alb sa ma salveze. Desi sunt cam transpirata, cam aprinsa la fata ii ies radioasa in cale urmata de geamantan si de functionarul evident fericit pentru happy-end-ul povestii mele.

Da’ cine s-a ingrijorat draga?

11 thoughts on “AEROPORTUL DIN NASSAU

  1. : )) haioaso! :* să şii că am fost cuminte!! şii ce înseamnă asta, da? *îţi face cu ochiul* (o să ţi trimit mail să ţi povestesc)

  2. Ihhhh….iti inteleg trairile ….si eu sufar de aceeasi “problema”….dar eu inca nu am plecat singura, departe pana acum…..bravo fata curajoasa!

  3. poze, poze? ;;)

    ce-mi plac povestirile tale, traiesti intens si altfel fiecare experienta.

    mereu invat de la tine.

    Zuzu

  4. Viata ta, de cand si asa cum te citesc eu, si o fac des si cu mare mare placere, e ca un roman frumos, care continua…Trebuie sa te laud mereu si sunt stanjenita ca nu am un comentariu anume…Vreau doar sa-ti spun asta, te cam plac, cum spune o cititoare de aici…Avem, am nevoie sa stiu ca sunt oameni cu destin frumos, lin sau nu, dar ce-ar fi viata noastra fara micile marile lupte? Am citit si eu ,, Mananca, roaga-te, iubeste,,- pe cat de simplu e mesajul, dar ce complex e intreg procesul…
    Ma regasesc mai ales in faza in care protagonista e in India si incepe sa priceapa…
    Cativa ani am ,,mancat,,🙂
    Ce curios, toti oamenii frumosi pe care-i stiu beau ceai verde, fac miscare si dau atentie corpului, dar si sufletului…Trec prin viata minunadu-se si contempland natura si locurile speciale. Si li se intampla chestii faine.
    Te salut cu drag, http://corinamirela.wordpress.com- am scris asta si m-am gandit des la tine si la lumea ta.

  5. A..ce bine cunosc senzatia de ‘thriller’ ce ne-o auto-inducem!

    Ma bucur tare pentru tine ca iubesti si esti iubita!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s