INAPOI

Mi-am facut loc printre lucrurile insirate pe masa cat sa pun laptop-ul, am umplut cana cu ceai, am aprins un betisor parfumat si de minute bune ma uit la ecran fara sa pot scrie un cuvant.

Uimitorul vietii ma tine intr-o amutita fericire.

Mi-e drag totul pe lume. Trecerile se fac simplu. Vin sau plec. Distantele sunt relative, timpul la fel. Pana si consistenta materiei mi se pare schimbatoare.

Sunt atatea de spus, sau poate sunt atatea de tacut.

Cum sa vorbesc despre dragostea mea care nu seamana cu nimic din ce-am trait vreodata?

Am chemat-o  si martora mi-e scriitura ramasa de-atunci, de ani buni. Izbucnea din cand in cand, fara sa stiu de unde vine, un tipat .

Iubeşte-mă ca şi cum suntem singuri pe lume
Cheamă-mă cu strigăt sălbatic
Şi inima mea de ţigancă o să ştie.
Cu tălpile goale
Prin praf, prin apă, pe pietre ascuţite
Voi trece.
Prin arsiţă, prin ploaie, prin viscol
Voi trece.
Până la tine.

Exista un om pentru care as fi in stare  sa merg oricat de departe. Cand l-am intalnit prima oara am stiut ca e el cel caruia ii scriam. Probabilitatea sa nu ne mai vedem niciodata, procentual trecea atunci de 95% deci n-am proiectat, n-am imaginat, nu mi s-a infierbantat capul, dar inima mi-a fost mereu bucuroasa si linistita. Stateam uneori pe malul oceanului stiind ca dincolo de el se afla intrupat dublul meu.

Au trecut luni fara sa vorbim si pe sub tot ce presupunea viata il gaseam mereu acolo, adanc in mine, ca pe o flacara de a carei realitate nu te indoiesti, dar pe care ti-e imposibil s-o atingi.

Intr-o zi mi-a spus “vin sa te vad”. A strabatut un ocean si-a venit, iar intalnirea a confirmat ca ne stim demult, dintotdeauna.  Ne regasim  instantaneu, ceea ce ma face sa presimt eternitatea subterana cotidianului nostru miscator.

Ma pregateam sa povestesc despre Bahamas si m-am trezit marturisindu-mi iubirea, dar daca asta am scris inseamna ca trebuia scris. De fapt toata experienta de acolo e filtrata prin imensa liniste pe care mi-o da prezenta acestui om.

Lisabona-Londra-Nassau

Nici drumul nu mi s-a parut lung, nici zborul inspaimatator. M-am lasat cu incredere in mainile vietii si am plecat spre aeroport ascultand-o pe Lhasa in casti. Prietenii de-aici imi trimiteau mesaje de vacanta frumoasa. Noaptea dinainte fusese alba, iar oboseala imi aburea placut realitatea.

Dupa doua ore jumate de zbor am ajuns la Londra ramanand acolo peste noapte pentru ca avionul spre Nassau urma sa plece abia a doua zi dimineata.

Am gasit hotelul urmand tot felul de semne si indicatoare, intr-un amuzant joc de orientare turistica prin aeroport. Am cinat savurand fiecare inghititura, pastrand prin simturi legaura cu realitatea.

Dimineata a venit luminoasa dupa o noapte cu somn putin si durere de cap. La micul dejun ceai negru in loc de verde(din neatentia fetei care servea). Plec sa ma imbarc. Am timp pentru ceaiul meu obisnuit. Imi cumpar Eat, pray, love – cartea pe care Maria imi spunea s-o citesc neaparat.

Pentru noua ore si jumatate voi fi in avion cu carti, muzica, filme, si mai ales cu mine. La o ora dupa decolare ma linistesc complet de angoasa zborului si mi se pare ca timpul trece repede. Pe scaunul de alaturi nu e nimeni asa ca pot sta comod.Ma uit pe geam la fantastice constructii de nori incremenite intre cer si ocean. Plec fruntea in fata fortei care creaza atat de frumos.

Se vede insula si inima mi-o ia razna…

28 thoughts on “INAPOI

  1. Eat, pray and love, hm, cartea asta statea pe masa unei prietene, i-am cerut-o cu imprumut cand o termina si-am uitat. Musai vara asta s-o frunzaresc.

    `sunt atatea de tacut`, da … dar altfel, daca nu ne-ai spune, cum am putea trai alaturi de tine, tot, tot, tot?

    Imi astept margelele cum asteapta luna soarele, si ca sa le descopar si lor povestea, am luat la pas tot blogul. Cale lunga, dar imi place la nebunie sa-l descopar fila cu fila. Fascinant si datator de viata. Ca si povestea iubirii tale.

    • E o carte scrisa cu umor si luciditate. Imi place.Ma regasesc in multe dintre situatii. O sa apara curand filmul.
      Sunt atatea de tacut pentru ca nu se lasa formulate in cuvinte. Altfel impartasesc bucuroasa povestea mea, fara sa cred ca e mai buna sau mai rea decat oricare alta poveste.

  2. Lola, ma bucur pentru tine.
    Era si pacat, sa fii doar jumatate dintr-un intreg…

    Bahamas? Va ramane tot acolo. Sa ne spui, din cand in cand, ce mai face…😉

    • Ceream intregirea asta parafrazandu-l un pic pe Jim Morrison “I want a man who doesn’t need me” si de care sa n-am nici eu nevoie in ideea de a ne pune unul altuia in spinare asteptarile. Vreau un om implinit si liber care sa fie fericit de unul singur asa cum sunt si eu. Sa fim impreuna stabilind polaritatea care face toate lucrurile sa se miste.
      Cred ca am primit ce-am vrut.
      Despre Bahamas zilele astea. A fost o experienta…

  3. Lola, draga, stii ca ma gandesc, invariabil, la tine de cate ori imi pica ochii pe titlul ‘Eat, Pray, Love’? Suna la fel de frumos, de sincer si de pur ca fiecare cuvant pe care il citesc aici, la tine.
    Am tacut, dar te-am citit, post cu post!

  4. Bine ai revenit fata minunata,ma bucur ca traiesti clipe fantastice , le meriti din plin
    cu mult drag
    cecilia

  5. Mi-e dor de tine, impartasesc bucuria calatoriilor tale si sunt fericita pentru toate lucrurile minunate care ti se intampla. Iubirea ne da aripi puternice reusind sa ne ridice deasupra necazurilor cotidiene.
    Te imbratisez cu mult drag.

  6. Of, Lola, ce frumos! Viata e poveste! Iar povestea ta este frumoasa.

    Te imbratisez, iar eu, ca si prietenele de mai sus, astept continuarea…

    Cu drag,

    Costina

  7. Draga Lola, ma bucur mult pentru tot ce ti se intampla. Si chiar cred ca semeni foarte mult cu autoarea Eat Pray Love🙂 in cautarile ei… Ma intreb daca toate lucrurile aproape miraculoase care ti se intampla sunt rodul schimbarii tale, al modului in care ai reinvatat sa TRAIESTI viata sau sunt pure intamplari aduse de viata, de noroc. Ma gandesc ca sutn oameni care traiesc frumos dar li se intampla lucruri urate, dar poate ei nu au gasit deocamdata CALEA🙂
    Iti doresc multa lumina, pace si iubire.🙂

  8. Insulele vazute in zare au intotdeauna ceva magic, pentru ca au o forma definita, care se tot desface in detalii pe masura ce te apropii. Imi amintesc de senzatia avuta cand ma uitam la Capri si ma gandeam ca a doua zi voi fi acolo, pentru moment era doar la possibilité d’une île:) Astept urmarile

  9. Draga dragă, scriam eu cândva într-un jurnal, pe la vreo 11 ani, că “sper că existe băiatul care să mă iubească aşa ca pe o ţigancă. să mă facă rada lui”🙂 Văzusem filmul şi mi se părea idealul de iubire. Hihi. Te cam iubesc.

  10. Carpe diem…seize your day…. make your life extraordinary…. bucura-te de azi, acum, aici ….

    hmmm, imi amintesc de “Dead Poets Society” …..”Carpe diem. Seize the day, boys. Make your lives extraordinary.”

    Horace – Odes 1.11

    “Don’t ask (it’s forbidden to know) what end the gods will grant to me or you, Leuconoe. Don’t play with Babylonianfortune-telling either. It is better to endure whatever will be.
    Whether Jupiter has allotted to you many more winters or this final one
    which even now wears out the Tyrrhenian sea on the rocks placed opposite— be wise, strain the wine, and scale back your long hopes to a short period. While we speak, envious time will have {already} fled
    Seize the day, trusting as little as possible in the next.”

    sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Carpe_diem

    Bine ai venit inapoi!

  11. Stiu cum este atunci cind ai simtamintul ca el este “acela” si mai stiu cum este sa astepti in liniste dar cu certitudinea ca indiferent cit timp va trece “undeva, cindva” te vei intilni. Asadar, da-mi voie sa ma bucur cu tine si pentru tine

  12. Draga Lola, frumos, tare frumos! Intuiesc printre randuri cum ti se intampla o superba poveste de dragoste! Iti citesc insemnarile cu mare bucurie si astept mereu cu nerabdare urmatoarele tale postari! De foarte multe ori ma regasesc in trairile tale, iar tu le pui tare bine in cuvinte.
    De exemplu, citind postarea ‘La pietre’ (https://lolafactory.wordpress.com/2010/06/19/la-pietre/) ochii mi s-au umezit pur si simplu simtind alaturi de tine – atata emotie transmit cuvintele si trairile tale!
    Versurile scrise de tine mai sus rezoneaza si cu adancurile mele! Si mi-ai adus aminte de o poezie a Anei Blandiana, ‘Descantec de ploaie’ – care-mi place mult

    http://poetiromani.blogspot.com/2007/08/ana-blandiana-descntec-de-ploaie.html

    ‘Eat, pray, love’, pe care am citit-o si eu, o gasesc plina de inspiratie in curajul de a ne urma inima!

    Cu drag alaturi de intamplarile fiintei tale,
    Nicoleta

  13. Habar nu ai ce mult mi-ai lipsit… ce dezamagita eram pentru ca nu mai stiam nimic despre tine. E ciudat sa simti ca-ti lipseste cineva care nu te cunoaste. Iti recomand si eu o carte: Tom Hodgkinson – “How to be free” | editata la Nemira cu titlul “Cum am ales libertatea”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s