LA PIETRE

Azi am fugit cu starile mele cu tot. Mi-am luat bicicleta si m-am dus cat colo, adica, ma rog, cat m-a lasat vantul sa inaintez.

De cateva zile o subterana nemultumire ma bazaie si ma face nesuferita. Nu stiu ce e, dar o ascult, o simt si o las sa fie. Poate mi-e frica de calatoria mare care ma asteapta, poate mi-e frica de alte lucruri…

Uneori am nevoie sa fiu singura. Imi place sa tac si atunci ma duc sa stau cu pietrele. Lumea asta muta ma sprijina de cate ori mi-e greu.

Am coborat adapostindu-ma de vantul nebun. M-am intins pe lespezile incremenite, fierbinti si pustii pe care se recristalizase sarea. Mi-am plans acolo toata spaima si am citit din cartea portocalie, scoasa din raft dupa multa vreme

“…iubirea poate exista numai intre egali. Iubirea poate exista numai intre fiinte care au invatat sa se iubeasca si sa se pretuiasca launtric.

Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se targuieste. Nu este compromisa de frica. Dimpotriva, acolo unde e  prezenta, frica, prin miliardele ei de conditionari nu poate exista.

…tot ce poti face e sa treci prin fricile tale. Recunoaste fiecare frica, las-o sa iasa la suprafata.

… Nu incerca sa traiesti fara sa te condamni pe tine insuti sau pe altii ci contempla condamnarea si treci prin ea intru iertare.”


Am privit multa vreme oceanul fara sa ma gandesc la nimic. Cuvintele citite sau poate plansul au redus la tacere murmurul interior. S-a lasat linistea. Intorcandu-ma acasa recunosteam in dupa-amiaza asta una mai veche, una pe care nici nu stiu s-o fi trait, dar a carei amintire ma bantuie dintotdeauna.

14 thoughts on “LA PIETRE

  1. saptamana asta si eu am fost bantuita, ban-tu-i-ta de o frica paralizanta din care nu mai stiam cum sa ies. asteptam un semn, un raspuns din exterior care sa-mi confirme ca ceea ce am decis sa fac cu capul si cu inima voi putea intr-adevar sa fac cu inima dar si cu capul. aveam dubii si eram constienta ca insusi faptul ca aveam dubii era un semn dubios, ca e mai multa vointa decat putinta sau decat dorinta (na, ca facui si rime).
    acum s-a risipit frica asta, acum cateva minute, dupa o discutie ca un punct pe “i”. nu stiu unde se duce frica asta cand pleaca…. dar duca-se !

    e de bun simt ce scrie in cartea portocalie 🙂
    imi place cum ai spus despre pietre…. sper ca frica ta “s-o luat si s-o dus” cat colo, cum se zice in satu mare….
    cu drag!

  2. Ne spui si noua cum se cheama ‘cartea portocalie’ ?🙂 Simt ca trebuie sa fac si eu ceva in niste privinte asemanatoare cu ale tale…

  3. “Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
    si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
    ce cutremur au si ce culoare anume,
    si mersul tau, si melancolia ta, si inelul tau, si secunda
    si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun in pietre
    si ma rog de tine,
    naste-ma.

    Stiu tot ce e mai departe de tine,
    atat de departe, incat nu mai exista aproape-
    dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
    si tot ce e dincolo de ele,
    si atat de departe, incat nu mai are nici un nume.
    De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
    pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
    Si ma rog de tine,
    naste-ma.

    Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine,
    bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
    sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui,
    copacii – umbre de lemn ale vineior tale,
    raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
    si pietrele, pietrele – umbre de piatra
    ale genunchiului meu,
    pe care mi-l plec in fata ta si ma rog de tine,
    naste-ma. Naste-ma.”

    Nichita Stanescu – Catre Galateea

    … poate ti se va parea exagerat dar am gasit si asta …. http://literaturaromana.g0.ro/article/catre-galateea-82-1.html

    … si vin si-ti spun …. lasa-te nascuta intr-o noua viata, intr-o noua iubire, intr-o aventura necunoscuta …. imbratiseaza si bine si rau … la sfarsit va fi bine, vei fi imbogatita orice s-ar fi intamplat pe drum…..

    …te imbratisez cu drag!

  4. N-am rezistat si am pus asta pe FB

    Cred ca sunt pregatita pentru un sirag de margele, nu numai calatoare ci si amulete anti-frica. Anxietatea care ma copleseste in fiecare seara inainte de culcare si ma impiedica sa adorm, mai puternica decat orice cafea, mate sau infuzie de coca. Si in Bucuresti nu am mare langa care sa ma duc, dar mai e putin si zbor spre ea. Pana atunci incerc sa adun in mine ce-i bun de aici. Tu ma ajuti mult prin ce scrii, ma regasesc aici de nenumarate ori.

    Am gasit cartea portocalie:) http://www.divin.ro/imagini/obiecte/mare_Iubire_fara_conditii.jpg

    • E ciudat, sau nu dar asta noapte am vorbit o gramada despre insula asta
      Mai esti in Bucuresti pe 16 iulie?
      Iti aduc margelele. M-am gandit zilele trecute la tine si am zis, cand vin din vacanta i le fac

  5. Hihihi, o sa fiu pe 19 iulie, pentru ca inainte ma duc sa ma intalnesc cu sinonima mea Etna, cu ea m-a comparat candva un portughez, cel mai bun amant posibil…ehe, ce vremuri! Alta insula, alte incaperi: Palermo, Cefalu, Taormina, restul vedem pe parcurs.

    Sper ca te prind, nu, stai cateva zile? Poti sta si la mine daca te trage inima, intr-o casa veche si poetica, cum iti place tie:) De-abia astept sa ma vad cu margelele la gat. Nu am vazut nicaieri mentionat vreun pret, dar pentru mine sunt oricum nepretuite.

    Voi avea si eu ceva pentru tine, un dar nesperat, sper eu, pe care-l meriti demult:)

    • Stau pana pe 26 deci ne vedem. Presimt ca ne vom insira la vorba.
      Ma coplesesti cu invitatia si ma faci tare curioasa cu darul.
      Lasa-mi un numar de telefon pe mail

  6. Pingback: Schimbari » O printesa nu face part…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s