CITY OF ANGELS

Iar am vorbit cu femeia inger. Desena linistita pe pietre. Acoperita de hainele ei zdrentaroase, tinand capul plecat isi ascundea coplesitoarea lumina, frumusetea chipului ramas esential. Veneam pe drum cu niste sacose. M-am oprit s-o salut. Ne intelegem in franturi de limbi latine. Imi place demnitatea ei. E ca o printesa. I-am orferit ceva de mancare. N-a acceptat decat putine lucruri spunand ca-mi trebuie si mie.

In oras mai sunt cativa oameni ca ea. Desi par cersetori eu stiu ca sunt ingeri. Nu i-am compatimit niciodata, dimpotriva, le recunosc, le onorez curajul de a fi liberi in felul asta.

Plecand mai departe l-am intalnit pe jongleur. E un barbat inalt, blond, cu parul lung, cu ochii albastri, mereu tristi. Ma opresc la o distanta oarecare sa-l privesc cum roteste in aer mingiile colorate. De cate ori fac asta, cea verde ii cade pe jos. Mai nou, cand apar  se opreste din jonglat, parca asteptand sa trec, sau cine stie. Ii pun cativa banuti in cutie. Plec repede sa nu-l deranjez. O singura data a zambit, nu mie, asa, uitandu-se undeva, tot acolo unde se uita de obicei si e trist.

Mai e cel care face diverse forme din baloane. Intr-o zi mi-a daruit o floare uriasa de care era prinsa o inima. Plecasem cu treburi. Am umblat peste tot cu floarea fluturandu-mi din sac. La supermarket eram ca intr-o comedie muta, nu stiam pe unde sa mai tin darul in timp ce trebuia sa pun in pungi ce cumparasem. Din greseala am asezat ceva peste coada florii care s-a spart cu un zgomot infernal facand o doamna sa tune si sa fulgere la adresa unor inchipuiti copii pusi pe rele. Radeam singura facandu-mi de lucru prin sacose. Mi-a ramas doar inima pe care am purtat-o cu bucurie pana acasa.

Omul statuie e mereu pe banca la soare, sau la umbra zidului de piatra. Trec pe langa el zilnic. A devenit mai activ. Uneori bea lapte filtrandu-l printr-o panza pe care o tine peste gaura din cutie, alteori scrie ceva sau gesticuleaza indeplinind un soi de ritual. E in lumea lui, nemiscat sau facand toate astea. Ieri pentru prima oara l-am surprins urmarindu-ma furis cu privirea. L-am salutat in gand.

Indianul din Goa, care vorbeste o engleza buna si se informeaza despre lume ascunzandu-se in tutungerie pe dupa rafturi sa citeasca presa mi-a povestit intr-o zi despre cum au cucerit portughezii tara lui. Seamana cu Ghandi, are ochelari rotunzi cu rame de sarma. Face tatuaje de hena, sau cere pur si simplu bani pentru mancare.

Cateodata ma opresc din drumurile mele asezandu-ma pe trotuar. Simt piatra incalzita de soare. Stau acolo, privesc lumea trecand. Nu mai sunt decat martorul. E bine…

15 thoughts on “CITY OF ANGELS

  1. ai exact atitudinea potrivita pentru a trai liber. Sunt onorata ca te cunosc. In familia mea toti au fost mereu liberi si ma bucur cand intalnesc oameni care iubesc viata.
    OAMENII SUNT MINUNATI…insa nu toti au descoperit asta!

    Traieste frumos…Fata Minunata!
    cu mult drag
    cecilia

  2. ce bine imi e cand citesc povestile tale….aseara am intalnit-o pe viv….am vorbit despre mine, despre ea, despre portugalia, lola, kitten, luca si viata ca o vacanta…asa pare de departe….ca viata acolo, la marginea apei celei mari e ca o vacanta…stiu ca nu e asa, ca o faceti voi sa fie asa…..ma bucur si eu, de aici de departe, de picaturile de soare, de bucurii, de ingerii de pe strada, de tramvaiul cel galben….de vacanta voastra ….te imbratisez cu drag pe tine, pe Luca, pe kitten

    • Viata poate fi o vacanta macar cateva minute pe zi. Acum, ca e vara hai sa zicem cateva ore. Fugim la plaja dupa-amiezele si timpul ala petrecut pe nisip cu ochii la cer sau atipind putin nu poate fi egalat de nimic.
      Te imbratisam cu totii draga Mo

  3. Cea mai frumoasa viata e cea traita in anotimpul vacantelor.
    E vremea libertatii depline, e momentul de descatusare a energiilor (pozitive), latente in fiecare din noi, e revolta impotriva rutinei, este goana dupa libertatea ancestrala, este fuga spre… noi insine.

    E frumos la tine, in Orasul ingerilor…

    Saluta-i (si) din partea mea…😉

  4. Ce bunatate ai in fiinta ta…Imi faci dor de oameni reali frumosi si buni, e mereu o placere sa citesc din lumea ta. Mesajele tale pozitive despre viata si prezent imi merg direct la inima…
    Re-citesc acum ,, Noaptea de Sanziene,, a lui Eliade- cate personaje paralele pe care la lecturile de dinainte nu le-am prea dat atentie! Vagabonzii frumosi pe care ii descrii par coboratati din proza lui Eliade. Aici in Zürich sunt desigur homeless-i, dar nu atat de poetici ca in Lisabona, tot liberi in felul lor…Am citit acum de curand ca municipalitatea a initiat un campionat de fotbal pentru ei…in care sa joace.
    Te salut cu drag, ca si pe lumea ta deosebita, oameni, lucrusoare, ganduri…Si multumesc, am gasit la tine bloguri deosebite, oameni care traiesc ca si noi departe de Romania…

    • Vai ce dor mi-ai facut de cartea asta. Pe paginile albe de la sfarsit sau de la inceput(nu mai tin minte), ale exemplarului meu un domn mi-a scris acum 20 de ani destinul. L-am intalnit ciudat, in aeroport si n-aveam nicio foaie, dar citeam Noaptea de Sanzaiene. El mi-a scris acolo lucruri care in ani s-au intamplat intocmai. Dupa putin timp am rupt foile si le-am facut bucatele, dar a ramas scrisul partial imprimat pe urmatoarele foi. Cartea e in Romania intr-o cutie, in casa unor prieteni. Nu stiu cand o voi mai revedea…
      Te imbratisez

  5. buna. nu prea are legatura cu postarea ta ci mai mult cu linkul pus mai sus beauty in the world: iesind dintr-o farmacie din auchan am vazut o tipa bruneta si inalta care avea la git un colier facut de tine. Nu l-am vazut decit pt o fractiune de secunda dar mi-a produs asa o stare de bucurie intilnirea asta scurta. nu am oprit-o sa il admir desi ar fi trebuit pt ca era atit de frumos colierul ….. si cred ca il facusei special pt ea.
    ma bucur ca am vecini de cartier carora le plac lucrurile deosebite.
    imi plac atit de mult colierele tale dar din pacate pe ale mele imi este frica sa le port, de cite ori le-am pus mi s-au intimplat lucruri nasoale. asa ca doar le admir acasa.

    • Draga Rely e pacat sa ramai doar cu frica. Daca margelele te avertizeaza poate e bine sa le porti si sa vezi de ce se intampla ce se intampla. Nimic nu e fara rost.

  6. Am iesit astazi la plimbare cu cainele si tocmai tunsesera iarba lasand in urma flori salbatice, ca cele de pe camp. Mi-a parut rau sa ramana acolo asa… nici macar admirate, asa ca le-am strans pe toate, toate. Lumea se uita ciudat la mine dar eu eram fericita ca am salvat floricelele si dintr-o data am simtit mirosul ierbii si fasaitul vantului printre copaci, si mi-am adus aminte de postul tau pe care il citisem dimineata. Si-am vrut sa-ti spun ca da🙂 mi-am dat seama cat de minunat e sa te bucuri de gesturi mici dar care iti fac sufletul atat de fericit🙂 Ai dreptate Lola!

  7. poate ai dreptate si ar trebui sa incerc sa vad ce iese. zilele astea imi voi face o rochie superba si ii voi pune unul dintre coliere sa vad ce se intimpla iar ca sa fortez de tot destinul ma voi duce asa la o intilnire unde sper sa realizez ceva pt viitorul meu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s