DESPRE SOARECI SI SERPI

Iar a aparut soricelul, ala cu what to do? what to do?. Acum are alta vorba. E tot mic, agitat, isi tine tamplele in palme, se misca incoace si-n colo. Cu vocea lui subtirica zice nu stiu… nu stiu…Prin urmare a inceput sa se vaicareasca in romaneste. Se lamenteaza asa pentru ca ar vrea sa stie incotro. Cine n-ar vrea?

Nu prea spun eu multe zilele astea, dar e un timp cand toate se rostogolesc, se intorc pe dos ca sa revina si pe urma sa se puna de-a latul. Deci vorba lu’ ala micu’ nu stiu …nu stiu…mai bine tac putin pana trece vartejul.

Incercand sa gasesc explicatii mi-am dat seama ca ma afund mai tare. Am zis gata. Cum uit  mereu ca am optiunea asta? Parca o aud pe Cici, care desi e departe, isi ia voce de caldarareasa si-mi zice “daa gaaata fa!”.

Sunt cuminte, sunt in varful pensulei, sunt si-atat. Lucrez la margele. E meditatia mea zilnica fara furnicaturi, e mijlocul cel mai simplu de a ramane in prezent. Asta noapte am lucrat siragul Andhrei si in casa era, asa, o liniste sfanta. Pe ele desenam infinitul, sarpe inghitindu-si coada. Dimineata primul gest a fost sa iau din raft Calea searpelui.

I-am scris pe margele din ea, de-acolo de unde am deschis-o la intamplare, desi stiu ca nimic nu e la intamplare.

Aceasta este calea vulturului si a sarpelui, cale lunara. Mult mai stralucitoare decat a leului sau a taurului-cai solare. Inceputul e aici sau acolo. In orice caz in tine. Inchide ochii, astupa-ti urechile, adoarme-ti limba. In cetate nu trebuie sa intre nici un strain. Si copiii cunosc vesnica cearta dintre pisica si caine. Toate drumurile sunt inchise. Acum vulturul va incepe sa se inalte.

Marele drum al linistei. Adevaratele porti s-au deschis. Tu nu esti inchis. Tu nu esti singur

Fata asta fluture mi-a scris azi fara sa stie ce-am lucrat si-mi vorbea despre aceleasi lucruri. Prin tacerea de noaptea trecuta noi ne spuneam una, alta, sau cum tot dragul de poet zicea “taceam despre aceleasi lucruri”

4 thoughts on “DESPRE SOARECI SI SERPI

  1. Momentele noastre de tăcere luminoasă, punctele alea mărunte şi rare de intersecţie, intensitatea înţelegerii dintre noi dincolo dincolo dincolo de tot, curcubeele revelaţiilor noastre, sentimentul că ne amintim una alteia lucruri pe care minţile noastre le-au uitat, senzaţia că te cunosc de vieţi întregi şi liniştea pe care o simt când închid ochii şi beau un ceai în cinstea ta.
    Toate etapele mele, toate etapele tale, toate luminile şi scânteile şi iubirile. Viaţa şi iubirea şi sufletul meu, toate în rontunjoarele cu care Calea Şearpelui era însărcinată.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s