Am descoperit ca nu trebuie sa mor ca sa ajung in rai. Doar trec strada. Ajung in parc si acolo imi beau acolo ceaiul cu dumnezeu, dormim la pranz in iarba, sau ne plimbam pe alei pietruite. Habar n-aveam ca e dispus sa faca toate astea cu mine si cu toti oamenii care vor sa-l intalneasca.
Da, gradina de peste drum e paradisul. Pauni imperiali se plimba mandri si blanzi, totul e verde intens, ametitor. Ultima mea vizita acolo mi-a revelat un lucru pe care nu-l observasem. Ingerii…
Ca sa nu para ireal voi vorbi mai concret despre ei.
Ma plimbam cu Tam Tam cand aud rasete copilaresti si vad foarte aproape un grup de patru oameni dintre cei care lucreaza la intretinerea parcului.
Doi sufereau de sindromul Down. Se amuzau copios urmarind niste pasari si era atata inocenta in rasul lor, atata genuina bucurie ca m-am oprit sa-i privesc si m-am trezit zambind larg molipsita de starea lor.
Mergand mai departe am intalnit alti lucratori. Cei mai multi dintre ei aveau un handicap, dar aceeasi veselie de copii. Era in aer o pace, o efervescenta, ceva bun, tare bun.
Imi zambeau, ma salutau, il mangaiau pe Tam Tam.
Ce lume frumoasa, ma gandeam! Cata simpla bucurie de a fi, cata demnitate pentru oamenii astia pe care nu-i considera nimeni povara.
Depasind limitele parcului, Portugalia mi s-a parut o tara buna, normala.
Mica mea descoperire m-a facut s-o iubesc si mai tare pentru ca stie sa aiba grija de …ingeri .
Despre ingeri 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=zQ5Grncdjlc
cateodara e sufucient sa privim in jur , ca si cum am vedea lucrurile pentru prima data si sa ne dam seama cat de frumoasa e viata si plina de surprize.
Da, da. Asa e. Trebuie sa privim lucrurile ca si cum le-am vedea pentru prima data 🙂
Ceea ce mi se pare extraordinar este faptul ca nu numai ca nu-i considera o povara, dar oferindu-le posibilitatea sa-si ‘castige existenta’ le ofera, de fapt, libertatea. Libertatea de a merge pe un drum al lor, chiar daca pentru unii dintre noi pare simplu, rusinos, lipsit de valoare etc.
In romania nu numai ca nu au variante de acest fel, dar chiar sunt dispretuiti si, de multe ori, batjocoriti…
Frumoasa zi, frumos drum si foarte frumoase margele! 🙂 Felicitari si numai bine!
Stai acolo, sa fii aproape, nu mai pleca peste ocean unde ninge peste lalele:) Si poate-om bea si un ceai împreuna anul asta.
Doamne ajuta!
Tare mi-as dori sa te intalnesc.
suntem ingeri 🙂
Draga Lola, cum sa numesc eu coincidentele astea…Lola, cautam in seara asta pe internet informatii despre sindromul Down pentru ca doream sa o ajut pe prietena mea care a nascut de curand o fetita cu acest sindrom.Printre altele incercam sa gasesc argumente solide cum ca pot fi oameni normali, independenti si minunati si foarte afectuosi(eu deja stiu bine asta:) Dupa ce am incheiat navigarea dupa informatii, inainte sa ma culc am trecut pe la tine sa iau o gura de aer proaspat. Doamne Lola, cat de draga mi-esti! Si ce bucurie fantastica mi-ai facut tu vorbind despre oamenii-ingeri.
Sa le numim coincidente minunate, draga mea 🙂
Te imbratisez
Paradisul e intotdeauna miraculos de aproape de noi… 🙂
Nu-i asa, Ileana?
am vazut Pauni si-n Herastrau. nu stiu de ce am simtit acum sa le scriu numele cu majuscula cand de obicei scriu aproape totul cu litere mici. erau pauni obisnuiti si pauni albi imperiali, din care nu am mai vazut pana acum.
imi lipsesc cei din Lisabona, din varful dealului, de la castel. aia se plimbau liberi, nu ca astia intr-un tarc.
dar ma bucur ca exista asa aproape de mine.
Imi place poza cu iarba si mai ales cea cu padurea. Foarte frumoase pozele.