POEZIE LA MICUL DEJUN

Nopti cand bucuria dansului e totul, rasarituri prinse pe plaja,

drumuri lungi in picioarele goale pe piatra cubica, trenul care imi duce visele, dupa amieze pe terasa, jurnalul lui Sebastian cu vin de la Balcic, oamenii astia pe care ii iubesc, oceanul la Boca do Inferno, luminat de luna…mereu nopti si zile in aceeasi tara binecuvantata unde timpul, de fapt, nu exista.

Poezia lumii se afla in toate, pana si intr-un chiosc oarecare unde intrasem sa cumpar trei cutii de Coca Cola light. Am gasit versuri ratacite printre reviste de scandal.

Cola cu poezie la micul dejun.

Cititi aici, intr-o dimineata, netradus ca nici nu conteaza intelesul, sunetele tes o melodie, iar cola tre’ sa fie foarte rece

Dormi contigo toda a noite

Junto ao mar, na ilha

Eras doce e selvagem entre o prazer e o sono

Entre o fogo e a agua

Os nossos sonos uniram-se

Talvez muito tarde

No alto ou no fundo

Em cima como ramos que um mesmo vento agita,

Em baixo como vermelhas raizes que se tocam”

pablo neruda

Noi am citit pe rand, ne tremura glasul si pronuntam gresit, dar clipa era implinita, perfecta… iar lumea frumoasa

La pranz am stat  pe niste scari, in centru, sa ascultam un tip care canta din flaut. Oamenii se miscau, agitandu-se de colo colo. Prea multi  absenti, preocupati. Frumusetea muzicii nu parea sa-i atinga, razbateau sunetele pana la ei, dar nu si bucuria. Imi venea sa le strig “Incotroooo oameni buni, incotro? “

6 thoughts on “POEZIE LA MICUL DEJUN

  1. “Dormi contigo toda a noite

    Junto ao mar, na ilha

    Eras doce e selvagem entre o prazer e o sono

    Entre o fogo e a agua

    Os nossos sonos uniram-se

    Talvez muito tarde

    No alto ou no fundo

    Em cima como ramos que um mesmo vento agita,

    Em baixo como vermelhas raizes que se tocam”

    pablo neruda

    _____________

    “Am dormit cu tine toata noaptea
    Impreuna cu marea si insula
    Ai fost o dulce salbaticie intre placere si somn.
    Intre foc si apa
    Placeriile noastre se unesc pana tarziu, se pare
    Din inaltimi si din strafund
    De sus de unde ramurile se agita-n vant
    De jos unde rosiatice raze se ating”

  2. Timpul nu exista nicaieri.🙂 Cici, si mie imi vine uneori sa le strig “Spre ce alergati asa?”. Alteori i-as lua in brate, pe fiecare in parte. Si mai sunt si zilele in care sunt una dintre ei si in care probabil, ochii altcuiva gandesc asa. Ma linisteste insa sa stiu ca vocea aia trebuie sa stea in banca ei, linistita si destula ei; alt rol nu are de fapt: sa taca.🙂
    Eu iar te iubesc sa stii.

  3. Foarte frumos! Felicitari!
    Cand aripile isi pot trai menirea in zbor, neingradite ori slutite de rautati sau norme aberante, viata devine o suita de clipe minunate, iar aerul devine respirabil in preajma Oamenilor cu suflet limpezit si zambet sincer…
    Numai bine si mult spor in toate!

  4. Citind poezia am simtit cum devin una cu timpul si nu mai stiu de este azi sau miine, de sunt sus de tot sau atit de aproape de tarana cu miros de iarba. Ce bine imi pare ca datorita tie pot evada chiar si pentru citeva minute din prozaicul de zi cu zi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s