SAREA IN BUCATE SAU RELATIVUL DESPARTIRILOR DE CICI

Al doilea basm care m-a marcat in copilarie, dupa Tinerete fara batranete… a fost Sarea in bucate. Atunci am simtit adevarul lui simplu, iluzia lumii si subtirimea notiunilor de bun/rau. Acum, dupa atatia ani il redescopar in propria mea poveste. Nu zaharul si mierea sunt ingredientele de folosit exclusiv ca experienta aici sa fie una frumoasa. Sarea, piperul, lamaia, pelinul in proportii potrivite dau savoare vietii.

S-a intors Cristina sa locuiasca la mine, pana va pleca in Romania, pe 4 mai. N-am simtit nevoia sa scriu prea mult despre noi, dar in clipa asta mi-e drag s-o fac.

Cred in intalniri, cred ca ne apar in cale oamenii necesari pe care fara sa stim cum, ii recunoastem (poate dupa pantofi🙂

Pentru mine ea e o neintamplatoare si refacand sirul intamplarilor care ne-au adus astazi aici, mai tare sunt convinsa de asta.

N-am teoretizat impreuna, n-am presupus, am lasat gandurile si am trait. Am intrebat “vii?” si a venit. Mi-a zis “hai” si m-am dus. Nu ne judecam niciodata, nu ne sacaim, nu ne prefacem.

Am visat sa mancam numai bomboane si dulceata, ca doar oameni suntem. Le-am mancat pana ni s-a facut rau si atunci am SIMTIT ca oricat de bune ar fi, prea multe devin gretoase. Subliniez, am SIMTIT ceea ce e cu totul altceva decat am STIUT.

Pe urma am trecut pe lamaie, dar tot asa, cam multa.

Dati-mi voie sa compar viata cu un mare ospat unde ni s-a permis orice si unde am incercat de toate. Experimentand, ceea ce a insemnat bucurie si suferinta in egala masura, am gasit proportiile realizand ca intre mult si putin exista optim.

Pornind de la felul in care respiram pana la cum se misca oceanul, lumea are la baza extensia si regresia. Dupa ce perioada noastra expansiva s-a stins a urmat cea de introspectie. La concluzii nu se ajunge decat de unul singur. Nu ne mai puteam fi de folos deocamdata. Intr-o zi a venit si mi-a zis simplu “eu plec”. I-am spus “bine”. Usor s-a desfacut, asa cum se legase.

Oamenii trebuie lasati liberi pentru ca nimeni n-are dreptul sa tina pe nimeni. E suficient sa-i spui cuiva atat “Drum bun. Nu uita ca eu sunt aici”. Aici-ul nu conteaza daca e pe alt continent sau la doua strazi mai incolo, importanta este legatura creata, definitivul ei. Legatura inseamna dragoste si e linistita, de intensitate egala, altceva decat pasiunea.

Pleaca Cici, draga de ea, la un prieten portughez care o invitase sa stea impreuna. I-au fost suficiente doua saptamani sa se lamureasca de faptul ca nu e ceea ce vrea si intr-o zi ma suna “fata, eu vin inapoi” “vino”. Iar simplu, iar firesc facand evident adevarul ascuns in toate cele. Suntem iubire.

E de o saptamana aici, dar parca e dintotdeauna. Acum ne rasfata soarele pe terasa, rasplata pentru iarna grea prin care am trecut. In casa e multa lumina si nu ne mai e frig. Radem, vorbim sau tacem, ne intindem pe nisip, plimbam cainele, vedem rasarituri pe plaja, mergem desculte prin oras, furam un pui de somn la pranz, lucram, mancam floricele si adormim la filme, ne ingrijoram de fleacuri, avem revelatii, modelam viata visand, avand incredere in magnificul fortei de care devenim din ce in ce mai constiente.

Existenta simpla, cu bucurii mici, dureri de burta, panici si miracol.

Daca va pleca se va intoarce, ca sa plece iar si mereu ne vom spune bun gasit si bun ramas la fel de firesc.

Dupa ce n-a reusit sa gaseasca o solutie sa-si trimita bagajul cel mare si greu in Romania fara sa plateasca o caruta de bani asera m-a intampinat inseninata, cu solutia la purtator.

“imi las bagajul la tine ca oriunde m-as hotara sa ma indrept pot da o tura pe-aici sa-l recuperez”

Go with the flow draga Cici si nu uita ca eu sunt aici! Asta nu inseamna ca sunt un punct fix, dar miscandu-ma pe cercul meu fata de tine voi fi mereu la aceeasi distanta.

La noapte vin Viviana si Andrada in vacanta deschizand sezonul “Eu cu fetele…” de anul acesta(Mara ne lipsesti si iti dedicam slagarul verii trecute!!!). Presimt rasete intetite si magie cat cuprinde.

6 thoughts on “SAREA IN BUCATE SAU RELATIVUL DESPARTIRILOR DE CICI

  1. Lola, Cici, aveti grija ca veveritele sa invete nu doar refrenul, ci si dansul: toata lumea face aa-sta! o-o-oo o-o-o-o-o! Promit sa exersez si eu intre timp:)

  2. eu sunt la Lisabona, sotul meu mi-a facut o surpriza de ziua mea… maine ne plimbam pe la cascais si plecam luni daca ne lasa norul🙂

  3. stii lola…..pana acum, timp de trei ani, numai dulceata am mancat…..acuma suntem la amar, amar, durere si multa amaraciune, vom avea oare intelepciunea sa gasim melange-ul perfect? invata-ma……

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s