ANUNT

Am de facut un scurt anunt. A disparut postul despre Catinca Maria. Nu l-am sters eu ci Dan care avea acces la blog si a facut-o fara sa-mi ceara permisiunea.

Nu  judec situatia, am tinut sa scriu cele doua randuri de deasupra ca sa stiti. Atat.

24 thoughts on “ANUNT

  1. eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare ! eu am citit acea postare !

  2. E pentru prima oara cand iti scriu pe blog pentru ca e pentru prima oara cand intervin in vreun fel asupra blogului tau, am acces la el pentru ca eu ti l-am facut si m-am ocupat de el pentru cel putin un an.
    Te-am sfatuit si incurajat sa il faci pentru ca am considerat ca iti va face bine sa iti asterni gandurile, sa te descoperi… de aceea am fost fericit cu toate cele pe care le-ai trait si aflat, cu oameni, ganduri, aventuri, intamplari, iubiri, asa cum m-am bucurat sa impartasesc cu tine tot frumosul pe care l-am aflat si eu la randul meu, de-a lungul celor 18 ani….. M-am bucurat sa te vad eliberata, sa vad ca ai realizat pana la urma ca viata e frumoasa si merita traita, ca nu are rost sa ne punem noi insine piedica, ca daca iubesti pe cineva cu adevarat nu incerci sa ii tai aripile ci il lasi liber. Si ca eliberandu-te pe tine, m-ai eliberat si pe mine.
    Nu scriu aceste randuri ca o justificare in fata celor ce iti citesc blogul, ci iti scriu tie, ca sa intelegi de ce am oprit acest post, fara a-l sterge, lasand la latitudinea ta decizia finala, fiind in Statele Unite, nu am avut cum sa te contactez inainte de a o face.
    Am facut-o pentru ca imi doresc cu toata inima sa fiu analizat, disecat, judecat si taiat in mii de farame, de oamenii care ma cunosc, care inainte de a o face au posibilitatea sa ma simta asa cum sunt. Oricat ai spune tu ca nu e asa, lumea judeca, diferenta este doar daca judeca inainte sau dupa a simti pe cineva.
    Cei care ma judeca pe blogul tau o fac fara sa stie nimic despre mine, despre gandurile mele, despre sentimentele, visele si sperantele mele, ca pe un personaj distorsionat, iesit din mana unui autor de romane siropoase. Cred ca nu merit asta, sunt un om real, nu ma ascund, cine vrea sa ma judece poate sa o faca oricand, dar mai intai sa ma cunoasca, asa bun, rau cum oi fi, dar EU…
    Mi-ai spus ca nu trebuie sa imi pese, ca nu trebuie sa ma intereseze ce gandesc altii, stiu, poate ai dreptate, dar fara sa vreau, ma doare…. nu vreau sa atrag asupra mea mai multe ganduri rele decat e necesar, sa ma incarc de ura unor necunoscuti, adu-ti aminte cum te-am convins sa plecam din tara aia…. pentru ca aveam nevoie de liniste si pace, departe de rautatea si agesivitatea unor oameni care au uitat sa fie frumosi. Tratand superficial ce ne inconjoara nu inseamna ca nu ne afecteaza.
    Spui ca am trecut prin multe si nu am inteles nimic, eu cred ca important e sa vezi ce am simtit trecand prin toate, sa fi atenta si la ce simt altii, ar trebui sa fi prima care stie ca nu sunt capabil de ura, de resentimente, ca poate intr-adevar mintea uneori intr-adevar judeca prea aspru, dar sufletul meu a putut trece peste toate relele care mi s-au intamplat…. adevarul e ca, pana la urma degeaba simti, daca nu iti pasa. Mie imi pasa…
    Asa il pot privi pe Luca in ochi si ii pot spune ca il iubesc, la fel si pe Catinca, asa am putut trece peste intamplarile noastre si sa iti fiu alaturi atata timp, am putut trece peste gesturile prietenilor apropiati care m-au inselat si totusi ii iubesc, asa l-am putut privi in ochi pe cel care mi-a omorat parintii spunandu-i doar ca e pacat, pentru ca intotdeauna am lasat inima sa hotarasca, sa ia decizii. Sa gandesti cu inima inseamna sa iubesti, iar iubirea e o stare de gratie, nu o declaratie.
    Dupa discutia cu tine mi-am dat seama ca de fapt asta a fost toata viata mea… o goana nebuna a mintii incercand sa imi prinda din urma inima… si ca niciodata nu am luat nici cea mai mica decizie gandind daca e bine sau rau ci doar simtind ca trebuie sa o iau… dar asa am stiut eu sa imi traiesc viata, important este ca pana la urma, daca ai inima buna, nu te lasa sa faci rau… si eu sper ca nu am facut nimanui rau.

    Ti-am scris toate astea pentru ca te iubesc, pentru ca ma iubesti, pentru ca “Viata e iubire” nu trebuie sa fie un precept ci un crez… so, practice what you preach…. sti bine ca eu iti voi fi intotdeauna alaturi.
    As vrea sa mentionez ca atat am avut de spus pe acest blog, e pentru prima si ultima oara cand voi scrie aici. Multumesc.

    • Nu e pierdut, salvez tot ce scriu, dar republicarea lui ar genera suferinta, ori nu ma intereseaza sa arunc in lume asa ceva. Intentia cu care l-am scris a fost curata, gestul l-am facut. Pentru mine e suficient.

  3. Mi se invalmasesc in minte atatea framantari, ganduri, idei…Tacerea vorbeste de multe ori mai mult decat cuvintele, asa ca de data asta am sa aleg tacerea.
    Te imbratisez Lola draga si sa stii ca simt, te simt.

  4. Un discurs despre libertate din partea celui care tocmai incalca o libertate: libertatea de exprimare. Dan a vorbit, insa a sters mesajul Lolei.

    O imbratisare, Lola

  5. Adevarul intodeauna e undeva la mijloc si noi nu judecam.Citim,ne gandim,invatam ,petrecem timp de calitate si mergem mai departe.Toate energiile pozitive inspre voi toti.Pana la urma nici nu mai conteaza pentru ca nu mai poti sa schimbi nimic.Important e sa inveti din geseli,sa ierti si poate sa uiti(desi e mai greu).Timpul le va aranja pe toate.Timpul-inamicul nostru numarul 1.
    Te imbratisez cu drad
    Roxana

  6. Lola,
    iata ca “ai rupt pisica”. Nu mai trebuie sa fii misto, nu mai trebuie sa intelegi, sa ierti, sa te prefaci ca nu doare si alte de-astea care-ti prelungeau agonia. Acum, esti libera, in sfarsit. Esti tu insati.
    Sa ramana Dan cu filosofia lui zaharisita, inconjurat de “pasaretul” lui adulator si tu sa-ti vezi de viata ta, ca suficient ai stat dupa “framantarile” lui.
    Intr-adevar, nu-l cunosc, dar pare asa de simplut.

  7. Ei, fara Dan nu ajungeam nici la tine. Pana la urma e un blog, ma feresc sa-mi dau cu parerea in privinta voastra, numai voi stiti ce e acolo, dar fiecare din punctul lui de vedere. Eu stiu prin ce am trecut eu cu ai mei, si ca nimeni nu poate intelege decat pornind de la propria prisma. Am remarcat, e drept, ca barbatii de multe ori nu vad in perspectiva, nu cântaresc consecintele, ci îsi urmeaza impulsurile, exact ceea ce povesteste si Dan mai sus, dar nu vreau sa generalizez.

    E bine ca esti sanatoasa, ca esti intr-o tara frumoasa, ca te imbogatesti din framântari si creezi. E bine ca esti tu, intreaga, cu toate ale tale. Numai bine.

  8. Cred ca Dan are dreptul sa nu fie pus la zid de fanii Lolei, oricit de dulce ar fi ea. Noi, cititorii, sintem tentati sa-i tinem partea ei pt ca privim totul, inevitabil, prin ochii ei, sintem partasi la trairile ei si ne lasam incintati de bilutele, inimioarele, plajele, margelutele, floricelele si filosofiile ei. O spun fara ironie, ci dimpotriva, cu recunostinta pt Lola si toata incarcatura pozitiva pe care mi-a transmis-o la fiecare popas. Dar Dan a trecut si el prin multe: cit de greu ii e unui tata sa nu-si vada fiul zi de zi, numai el stie… Cum sa nu te cutremuri cind citesti ca i-au fost ucisi parintii? Sau ca el a avut puterea de a-l ierta pe asasin? Cit de greu i-o fi fost si lui sa se rupa de toate si sa plece peste ocean, luind viata de la capat? Cite rani inca ii singereaza? Cite poveri nevazute cara in spate?

    Iartati-ma, dar eu cred ca si Dan merita alinare, dragoste, inceputuri curate, cum numai fetita nou-nascuta ii poate darui, chiar si in somn (sau mai ales…)

    Fara sa vrea, prin acea postare, Lola a transmis o anume stare de spirit, innobilindu-se. Cutez acum sa melodramatizez si sa simplific la extrem, poate chiar sa vulgarizez, dar mi se pare ca a iesit ceva de genul: uite, nemernicul, ce facea cind eu il visam… Iata dovada! Si iata-ma si pe mine, cita iubire am si cita iertare sublima, iata-ma cum o iubesc pe micuta si cum v-o arat s-o iubiti si voi si sa fiti de partea mea…

    Imi cer iertare pt cuvintele aspre si poate ca nedrepte; eu asa am receptat episodul.

    Copiii sint minuni ale Domnului, asta-i clar. E o impietate sa privim fetzisoara dulce a Catincai si sa-i judecam parintii.

    De ce sa il incarcam noi pe Dan cu gindurile noastre pripite si poate superficiale? De ce sa privim fetita aceea de vis printr-un halou? De ce sa dez-vrajim acea aparitie?

    Daca ea ar fi putut citi, peste 20 de ani, acea postare si comentariile iscate de ea, ne-ar fi iubit ea oare?

    Poate ca si Luca, fratele ei mai mare, adorindu-si mama, va ajunge sa-si judece tatal, si nu e drept. Poate gresesc si ma tem degeaba, poate ca va mosteni tot ce au ei mai frumos si, la deplina maturitate, va fi bun si iubitor, la modul PUR si SIMPLU, asa cum cred ca isi doreste si Lola.

    In fine, iarta-mi, Lola, comentariile poate malitioase si injuste, dar categoric sincere. Il inteleg pe Dan de ce a vrut sa aduca putina pace si seninatate acolo unde se ivisera incrincenari, acuze si rautati.

    Cel fara prihana sa arunce primul piatra, nu? Sau asa ceva…

    Oricum, daca el te-a si sustinut cu iubire, asa cum scrie ca a facut, daca iti spune acum, atit de frumos, ca te iubeste si iti va fi alaturi, eu cred ca merita sa rasplatim vestea buna a nasterii copilei lui cu bucurie si bine-cuvintari.

    Cu mare drag,
    ioana

    PS.
    In fond, esti o norocoasa: citi oameni se despart urit dupa mari iubiri?

    • Draga Ioana
      Eu imi cunosc intentiile cu care am scris. Fata de mine insami sunt limpede, fara umbre. In rest, ce a inteles fiecare si cum a judecat consider ca nu mai e treaba mea. Am spus o poveste. Fara patima, fara dorinta de a starni o reactie anume. A fost semnul meu de pace si de bun venit. Atat.
      Cum bine stii orice lucru poate fi vazut din mai multe parti si el poate arata diferit. Tocmai de aceea i-am anuntat pe Anca si Dan ca au la dispozitie spatiu pe blog sau unde vor ei sa-si spuna varianta. Comentariul lui Dan e confirmarea si l-a scris dupa o discutie in care chiar am insistat s-o faca.
      Povestile sunt interesante, fiecare are una, dar nu folosesc la nimic celorlalti daca doar le cara, daca ii framanta, pentru ca din ele nu pot trage concluzii valabile, nu pot gasi raspunsurile necesare lor. In hatisul de relativitati dintre bine si rau doar ne invartim fara folos. Adevarul e doar in inima noastra si e o experienta strict personala.
      Mereu am spus ca povestea mea, asa cum e, buna pentru unii, indoielnica pentru altii e degetul care arata spre ceva. E o mare pierdere de vreme sa te uiti la deget ratandu-ti propria experienta care e acolo unde iti arat, adica in tine insati

  9. Nu cred ca poti spune aceasta poveste “fara patima”. Nu sintem niste robotei.

    Si nu cred ca cineva isi “rateaza propria experienta” doar pt ca se gindeste o clipa la povestea altuia. La urma urmei, asa o facem si cind citim carti, si asta ne imbogateste, nu ne blocheaza intr-un punct mort.

    In fine, nu e rost de polemici, ziua e asa de frumoasa si viata, cum a spus si Dan, e iubire, incit orice privire pe fereastra, la copacii infloriti, copii si animale ne vindeca de neguri, intrebari inutile si neintelegeri.

    Toate bune,
    ioana

  10. P.S.

    Iti admir creativitatea, asa ca nu ma asteptam sa te folosesti de parafraze care nu prea denota iubire si seninatate:

    “Cînd înţeleptul arată luna cu degetul,prostul se uită la deget”- proverb chinez.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s