PANA LA OS-2

O sa fie vorba despre adolescenta, sex si zone private. Pana sa spun intamplarea de ieri simt nevoia unei introduceri.

Cand eram adolescenta, tata, barbat fiind, n-a gasit tonul potrivit sa-mi vorbeasca despre sex, dar mi-a lasat mereu la indemana carti. Chiar tin minte dedicatia discreta de pe una dintre ele “Pour ma fille”. I-am apreciat delicatetea si mi-am petrecut multe dupa amieze studiind subiectul. Am citit cartile, scrise in spiritul vremurilor, adica anost si scolaresc, dar bune, foarte bune ca sa n-am confuzii la nivel basic, tehnic.

Daca informatiile mi le-a daruit tata, natura m-a inzestrat cu o binecuvantata vitalitate care m-a facut sa presimt, dincolo de rusinea cu care il acoperea toata lumea, bucuria si frumusetea sexului.

Era ceva pur teoretic la vremea aia, dar ma lua  o ameteala minunata numai cand ma gandeam la intimitatea dintre doi oameni.

Am fost o adolescenta linistita, mai ales ca la 15 ani sufeream o operatie complicata avand legatura directa cu aparatul meu genital.

Dupa toate asigurarile ca voi fi o femeie normala nu m-am grabit sa-mi incep viata sexuala. Am decis sa astept pana cand voi fi majora. Mi se parea un gest pentru care era nevoie sa fiu suficient de responsabila. Poate cartile alea imi insuflasera ideea, dar n-a fost ceva rau.

Ca sa nu intind la nesfrasit introducerea asta, ma rezum la a spune ca sexul a fost si este in top 3-ul activitatilor mele preferate, ca l-am cosiderat mereu natural, frumos si nu ceva de care sa-mi fie rusine, ca-l privesc deschis si simplu.

Casnicia mea a fost suficient de sexless ca sa-mi puna in spate un mare sac de frustrari. Au fost perioade cand am trait urat. Nu caut vinovati pentru ca numai eu am ales sa traiesc asa.

Acum ma bucur profund de mine, de oamenii cu care impart momente de intimitate, fara vina si fara minciuna.

Am creionat un pic contextul si trec la evenimentul propriu-zis.

Cat am fost plecata am vorbit zilnic cu Vladimir la telefon. Totul parea ok, dar era ceva in vocea lui, mai précis in felul in care isi lua ramas bun, o furisare. Mi-a marturisit ca mi-a citit mesajele din telefon. Telefonul meu cred ca are o memorie de elefant. In mai bine de un an n-am sters nimic din inbox, asa ca Vladimir a intrat intr-o zona foarte privata.

N-am facut crize, i-am spus faptul ca imi simt violata intimitatea, dar fara drama. Am luat faptul ca atare si i-am zis ca trebuie sa ne descurcam cu situatia creata, impreuna.

Nu ma interesaza sa-i intretin iluzii. Refuz sa fiu ipocrita chiar cu riscul sa ma dispretuiasca o vreme.

El nu va accepta usor pe nimeni langa mine, nu va trai comod cu idea ca fac sex. Oricum considera sexul ceva murdar. Nu stiu de unde concluzia asta, dar suntem in dezbateri.

E tulburat de adolescenta,  de despartirea mea de Dan si de toate situatiile adiacente. Seara ne-am culcat suparati.

Dimineta eram bine. S-a trezit linistit, dispus sa ma asculte fara furie.

Am pornit de la ideea ca nimic nu e bun sau rau, ca nu poate spune cum e sexul pana nu va avea experienta lui directa, ca nu trebiuie sa judece pe nimeni pentru lucruri zise intr-un context, si ca daca ma iubeste sa ma lase sa-mi traiesc viata asa cum consider atat timp cat asta nu-l afecteaza.

Normal ca acum e afectat, dar a cautat sa intre de buna voie intr-un spatiu care nu-l privea deloc. Nu zic ca e rau. De fapt poate ii trebuia experienta asta. Poate trebuia sa auda ca nu e nimic groaznic in a face sex, pana sa ajunga ca cunoasca o fata sau ii trebuia confirmarea ca nu sunt o fiinta asexuata. Relatiile intre oameni sunt atat de complicate, iar erorile timpurii pot genera o gramada de sufrinta. Daca s-a creat situatia inseamna ca era nevoie de ea pentru a dezlega noduri.

Ne privim iar in ochi cu incredere in ciuda involburarii. I-am zis mereu sa vina si sa spuna, ca eu am toata disponibilitatea sa rezolv nu sa caut vinovati sau sa pedepsesc. Il iau partener egal de discutii si las preconceptiile. Imi zic “ daca viata e fireasca, de ce nu as fi la fel”. N-am nimic de ascuns, iar lui vreau sa-i tin inima usoara indiferent ce presupune sa fac pentru asta.

Consider ca a fi mama e un rol care inseamna o suma de responsabilitati, dar sunt in primul rand fiinta si copilul meu e la fel. Nu-l iubesc in relatia mama-fiu il iubesc de la fiinta la fiinta, acolo unde nu conteaza ce suntem unul pentru altul, cine e mai mare, cine e mai destept sau mai experimentat.

I-am spus mereu – nu ma judeca si nu astepta de la mine sa fiu ceea ce nu sunt. Sunt un om si la nivelul omenescului fac o gramada de tampenii, am multe defecte si creez o multime de confuzii, deci iluziile n-au rost si nici dezamagirile. Importanta e acceptarea.

Uh, simt ca am mai iesit o data la lumina si e bine…

9 thoughts on “PANA LA OS-2

  1. Iubito, nu pot să cuprind în cuvinte ce am simţit citind rândurile tale! O să-ţi trimit un mail zilele astea, ca să îţi povestesc DE CE şi CUM. O să îmbrăţişăm DIN NOU neîntâmplarea, necoincidenţa, negreşeala, nevinovăţia, negreutatea. Te iubesc cu toată mintea mea, care mi-e mereu împrăştiată, pe interior şi exterior, lăsându-mi capul ca pe un atelier de creaţie, la mansardă. Te iubesc.

  2. nu mi-am inchipuit niciodata ca ai mei fac amor, ptr ca ii vedeam detasati unul de celalalt si pe undeva credeam ca mama nu-l iubea pe tata. dar cred ca ar fi fost un soc in adolescenta sa vad ca mama mea face “asta”…
    altadata i-am spus ca nu are nevoie de tata ptr ca si eu pot dormi inghesuind-o in pat, cu un picior deasupra si sforaind de zor!
    cred ca gelozia era in floare… incerc o intrebare retorica: asta sa fie cu Vladimir?… plus ca experienta asta te-a pus pe tine fata in fata cu tine si cu el?

    imi place ce zici despre sex ca fiind ceva natural si frumos….
    bine ca ati iesit la lumina….

    e super ca impartasesti ce ai trait atat de simplu si de deschis

    te pup 🙂

  3. Doamne, Lola, ce clarificari in viata ta! Da, prin cate ai trecut, dar, totusi, ce bine ca ai trecut! Pentru ca au trecut! Iar Vladimir a crescut. Doamne Dumnezeule, cum este viata! Grea, cateodata. Dar frumoasa.
    Ma faci sa gandesc.
    Iti doresc numai bine, sanatate multa si fericire, dragoste.
    Te imbratisez cu caldura.

  4. draga lola,te inteleg atat de bine, ce bizar sa citesc aceleasi trairi, disperari, temeri urmate de puterea de a continua, linistea care revine, bucurii noi si alte intelesuri pe care le descoperim. Ma simt bine sa te citesc, singurele momente reconfortante ,am strans atata experienta incat sunt singurele momente in care ma simt inteleasa si normala caci pentru cei din jur viata mea e prea coplesitoare si orice relatare trebuie dramuita…
    Inca nu ma simt in stare sa relatez fie si sumar caci durerea inca mai revine dar povestea noastra e atat de asemanatoare. Ai grija de tine si de Vladimir si de tam-tam.

    • Nu e bizar sa ne regasim unii in ceilalti pentru ca indiferent de forma pe care o imbraca experientele noastre ele au la baza acelasi unic lucru.
      Deschide-ti inima si sa vezi cum toate zidurile cad singure.
      Am grija de cei doi indivizi si nu ma uit pe mine🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s