PENTRU ILINCA…DE DRAGOSTE

Am facut margele pentru o fetita pe nume Ilinca. Are cateva luni. Mama ei vrea sa i le daruiasca atunci cand va fi mare. Asta noapte margelele au venit, asa pe nepregatite, dintr-o culoare pe care o preparasem doar sa vad cum iese. Imi sunt foarte dragi si in ele am descifrat o poveste pe care am scris-o azi pe malul oceanului la soare.

Draga Ilinca uite darul meu pentru tine…

Era odata o printesa.

Noaptea venirii ei pe lume a fost una teribila.

Cand regina incepu sa aiba dureri afara porni furtuna. Geamurile castelului erau gata, gata sa se sfarame in mii de bucati din cauza vantului. Ploua torential, iar un trasnet lovi chioscul de vara, din fundul gradinii dandu-i foc.

Intr-o asa noapte aparu pe lume minunatia de fetita cu par auriu si obrajii ca doua petale de trandafir, pe care o numira Ilinca.

In ciuda potopului de afara, incaperea in care mama si fiica se odihneau, era cufundata intr-o liniste adanca, intrerupta din cand in cand de scantecele dulci ale micii printese si scartaitul leaganului de lemn vechi.

A doua zi dimineata nimic nu mai amintea de furtuna ce tocmai trecuse. Soarele stralucea pe cerul clar, florile  din gradina pareau mai colorate, aleile erau curatate de vant, iar din cenusa chioscului ars rasari un nemaivazut trandafir cu frunze de aur.

Toti s-au minunat pentru ca se asteptasera sa gaseasca un dezastru. “Hmmm, asa e semn …”soptira, mai mult pentru ele femeile de la curte, grabindu-se sa se duca s-o vada pe mica printesa.


Timpul a trecut repede. Ilinca incepu sa mearga taras, pe urma a facut primii pasi indreptandu-se spre gradina palatului. Acolo petrecea multa vreme jucandu-se in iarba, alergand  dupa fluturi, culegand flori…

Soarele se oprea la pranz in mijlocul cerului sa o sarute pe frunte. Pamantul facea mereu sa rasara in calea ei fragi si capsuni,  numai s-o vada zambind. Vantul venea la amurg sa-i mangaie parul blond si sa-i racoreasca fruntea incinsa de la atata joaca. Lalelele strangeau roua in frunze si ii dadeau sa bea cand i se facea sete.Totul in jur ii arata bunatate si dragoste, iar printesa crescu  fericita pana la varsta cand copiii incep sa vorbeasca.

In loc de mama, tata, papa si alte cuvinte pe care bebelusii le rostesc prima data, Ilinca porni sa vorbeasca o limba stranie. Nimeni din jur nu intelegea ce zice. Cum de obicei e destul de greu sa intelegi ce spun cei mici, parintii ei nu-si facura probleme, dar in timp Ilinca nu dadea nici un semn ca ar vrea sa vorbeasca aceasi limba cu toata lumea perfectionandu-se in propria, si, ce-i drept, foarte melodioasa ei limba.

Regele si regina consultara doctori, profesori, inteleptii regatului. Nimeni nu avu o explicatie logica pentru asa curiozitate, iar solutie nici atat.

Oamenii incepura s-o priveasca ciudat. Regina plangea mai tot timpul vazand ca nu exista leac pentru fiica sa. Iesira tot felul de zvonuri, iar Ilinca se simtea din ce in ce mai singura, unicul refugiu ramanand gradina unde tacutii ei prieteni ii aratau in continuare dragoste.

Intr-o zi, cand s-a apropiat de cativa copii care se jucau in curtea palatului acestia fugira de ea. S-a necajit atat de tare incat a hotarat sa se duca si sa se ascunda undeva, unde sa n-o mai gaseasca nimeni niciodata.

Trandafirul, care rasarise in noaptea nasterii ei, era, acum, urias, hatisul de crengi pline de spini nu-l faceau prea prietenos in ciuda frumusetii lui.

– Aici o sa ma ascund, zise printesa Ilinca dibuind un loc, mai pe dedesubt, unde crengile pareau sa faca un tunel ingust.

Se strecura cu greu  pana in inima hatisului. Acolo unde tulpina trandafirului iesea din pamant era un asterut moale de muschi, alaturi un mic izvor si de jur imprejur o gramada de fragi parfumati. Fericita de priveliste printesa Ilinca incepu sa cante un cantec inventat de ea in limba pe care ceilalti o gaseau inaccesibila. Nici nu-si dadu seama cand o alta voce, mai puternica, prinse s-o acompanieze. Se opri uimita.

– Cine si unde esti? Intreba Ilinca

– Sunt aici, sunt trandafirul.

– Dar tu vorbesti aceasi limba cu mine!

– Da, draga printesa, tu vorbesti aceasi limba cu mine.

– Pana acum nimeni n-a inteles ce spun. Mama plange, copiii ma ocolesc, profesorii se scarpina neputinciosi in barba…toti cred ca sunt o ciudatenie. Poate ca si sunt. Inteleg limba lor, dar mi-e imposibil s-o vorbesc. Nimeni n-a vrut s-o invete pe-a mea. Au fost interesati, mai degraba sa-mi puna diagnostice. Sa stii ca m-am simtit tare singura. Ce bine ca te-am gasit!


– Eu te asteptam.

– Trandafirule, de ce vorbim noi altfel? De ce oamenilor le e greu sa

ne inteleaga?

– Ce stii tu si nu inteleg ei e glasul inimii. Un limbaj vechi, vechi pe care il cunosteau toti, dar l-au uitat. Ai venit pe lume sa le amintesti, dar vezi bine ca nu e simplu. Pentru asta avem nevoie de putina magie si multa munca din partea ta.

– Sunt gata sa fac orice ca lacrimile mamei sa se opreasca, iar ceilalti sa inteleaga cand le vorbesc despre frumusetile lumii din gradina si cand le spun ce mult ii iubesc

– Draga mea vezi cosul de-acolo, ala mare de rachita. O suta de cosuri trebuie sa umpli cu petalele florilor mele. Vezi ca te vei zgaria, nu e usor de ajuns la ele. Or sa te doara mainile si picioarele, o sa dormi putin pentru ca nu pot fi culese decat noaptea

– Nu mi-e teama de nimic.

Printesa Ilinca se apuca de lucru si in ciuda zgarieturilor canta fericita. Nimeni de la palat nu mai stia nimic de ea, pentru ca noptile culegea trandafiri, iar ziua se odihnea in adapostul din maracinis. O credeau pierduta. Regina se imbraca in negru, curtenii erau tristi, soarele nu-si mai arata deloc fata, ascunzandu-se dupa nori grosi.

Era o lume rece, intunecata…

Intr-o suta de nopti aduna cele o suta de cosuri cu petale de trandafir rasturnandu-le in panza tesuta de 100.000 de paianjeni.

-Gata draga trandafirule, mi-am ispravit treaba.

– Nu esti decat la jumatatea ei. Vezi ca in curtea din spatele castelului e un ceaun urias. In el trebuie sa faci dulceata. Daca nu e gata in zori munca ta a fost zadarnica.

Printesei ii dadura lacrimile.

-Cum sa duc eu toate petalele pana acolo, de unde atata zahar, cum se face dulceata?

Trandafirul nu-i mai raspunse stiind ca va gasi singura calea .

– Ah, cum am uitat… Pot chema libelulele sa ma ajute sa car panza cu petale si pe urma n-am decat sa fluier de trei ori, iar albinele vin cu mierea. O sa le spun ca de data asta imi trebuie ceva mai multa.

Zis si facut.

Ilinca umplu ceaunul cu petale, ajutata de libelule, albinele adusera suficienta miere. Mai avea sa aprinda focul, dar nimeni n-o lasase vreodata sa se apropie de chibrituri si nu stia cum.

Iar se porni furtuna, ca in noaptea aceea de demult. Fulgerele brazdau cerul. Unul dintre ele aprinse lemnele de sub ceaun. Vantul sufla, cand mai tare cand mai incet, in functie de cat ii trebuia uriasei dulceti sa se fiarba. Cand era nevoie de un pic de apa, norii o lasau repede in vas.

Dimineata intreg palatul se trezi intr-un miros innebunitor de dulceata de trandafiri. Dupa atata timp soarele stralucea din nou.

Regele porunci curtenilor sa caute de unde venea imbatatoarea aroma. Pofticios, pleca el insusi sa vada si ajunse cel dintai in curtea unde se afla ceaunul.

Nu-i veni sa-si creada ochilor cand isi vazu fiica cu hainele zdrentuite si cenusa pe varful nasului intinzandu-i zambind o farfuriuta cu dulceata.

Inca ametit de ce vedea inghiti pe negandite dulceta

– Buna dimineata tata!

– Buna dimineta fiica mea draga!

Ramasera amandoi mirati. Imparatul vorbea aceiasi limba cu Ilinca.

Intre timp curtea se umplu de oameni, veniti cu totii pe urmele mirosului. Chiar si regina sosi intr-un tarziu.

Ilinca ii intinse si ei o farfuriuta.

– Buna dimineata mama!

– Buna dimineata dragostea mea! Raspunse regina plangand, dar de data asta de fericire

Si ea vorbea acum limba Ilincai…

Toti curtenii gustara din dulceata pornindu-se sa vorbeasca in limba care li se paruse pana atunci ciudata.

Isi spuneau lucruri frumoase si inimile le bateau tare tare…


Undeva in fundul gradinii trandafirul avea iar mii de boboci pentru ca dragostea nu se termina niciodata.

58 thoughts on “PENTRU ILINCA…DE DRAGOSTE

  1. N-am incetat sa te citesc. Sunt aici zi de zi, cu tine. Am citit si de mutare, si de cealalta mutare, si de Dan, si de Kitten, si de noptile frumoase din Bairro Alto si n-am incetat se exclam ‘ce om frumos’! Dar am simtit ca nu am nimic de impartasit. Mi-a fost rusine si am fost suparata mult timp pe mine ca nu am ajuns la intalnirea de la Bucuresti. Am simtit ca am dezamagit omul care mi-a daruit atata culoare… Ma ierti, draga Lola?

    • Draga mea
      Nu m-ai dezamagit niciodata, dar NICIODATA, deci n-ai motive sa-ti ceri iertare. Ma bucur ca-mi scrii si te imbratisez strans, strans asa de la departare.

  2. Draga, draga Lola! Cum sa iti multumim? Margele sunt minunate, iar povestea atat de frumoasa incat mi-au dat lacrimile cand am citit-o. Nici eu, nici Andrei nu ne putem opri din zambit – Ilinca doarme in patutul ei si eu abia astept sa ii dau darul de la tine. Multumim, Lola!

  3. Sensibilitatea povestii si a margelelor atat de frumoase nu-si poate gasi radacina decat intr-un om cu suflet frumos! Cat de mult mi-as dori ca toti sa vorbim graiul inimii – chiar n-ar fi atat de greu! Multumesc pt doza generoasa de trandafiri/dragoste din seara asta.

  4. Draga Lola, Superba povestea, superbe margelele… Cu astfel de povesti cred ca intr-o zi toti vom vorbi sau ne vom intelege in limbajul acestei mici printese! De fapt, il vorbim deja, insa nu suntem intelesi intotdeauna, cuvintele nu exprima mereu ceea ce simtim sau nu gasim cuvintele care sa exprime ceea ce simtim.. Insa avem la indemana si alte modalitati de a ne exprima, nu? O melodie, o atingere, o floare, un desen, o margea, o dulceata :)… Inca o data: minunate margele, minunata poveste – metafora a limbajului iubirii!

    • Multumesc Nicoleta!
      Da, ne putem exprima prin tot felul de mijloace. De fapt nici nu conteaza forma pe care o imbraca intentia noastra. Daca inima e deschisa si lasa sa treaca iubirea se va gasi si expresia potrivita ei

  5. Ilinca trebuie sa fie un copil deosebit!
    Iar tu, draga mea Lola… indraznesc sa ma gandesc poate ca noul loc are un efect magic?
    Toate margelele tale sunt minunate, dar acestea, ultimele….
    Am si eu voie sa visez la un sirag roz? Pe langa cele pe care le astept deja🙂 ?
    Cu muuult drag,
    Cristina

    • Eu cred ca toti oamenii sunt miracole.
      Noul loc are ceva bun si linistit. Am lucrat cu frenezie dupa mutare. Imi pare rau ca se termina zilele prea repede.
      Ai voie sa visezi la orice🙂
      Margelele sunt in drum spre tine. Da-mi un semn cand sosesc.
      Te imbratisez

  6. Ce nuanta de roz!! Eu i-as spune “roz suav”. Iti vine s-o gusti (pentru ca seamana cu spuma de fragute din copilarie), dar te si intrebi daca nu cumva miroase a trandafiri.

  7. Sunt alaturi de toate scrierile tale. Nu pot sa comentez pentru ca m-a emotionat povestea Ilincai si m-am gindit la printele mele iar cuvintele mi s-au risipit intr-o mare de iubire.

  8. minunate margelele, dar am si eu o intrebare, gratiela: pentru muritorii care te-au rugat acum noua luni (un an minus trei luni sau aproximativ 270 de zile) sa faci niste margele ce raspuns ai? sa mai astepte? sau….

    • Bogdana
      Nu stiu de ce imi vine sa cred ca te-ai intepat in spinii trandafirului din povestea de azi. Parca ne-am intalnit mai curand, dar eu nu numar zilele. Unul dintre cele doua siraguri care ramasesera de facut, respectiv ecosez-ul e gata demult, dar il astepta pe cel care nu vrea sa vina deloc. Chaotica Ana, oricat m-as chinui nu-l mai pot incepe. Habar n-am de ce. Ca sa opresti numaratoarea asta stresanta ti-l pot trimite pe cel care e gata, o scoatem pe Ana cea haotica de pe lista si ne relaxam ca nu vreau sa te stiu asa nelinistita pentru niste margele.

  9. Cata migala si cata dragoste in niste mici sfere…
    Imi taie respiratia doar fotografiile cu margelele Ilincai. Nu incerc sa imi imaginez ce senzatie ar fi daca le-as avea in maini.

  10. pur si simplu extraordinara, povestea .. intamplator hoinaream pe blog-ul alexei si am dat de Lola factory .. impresionanta povestioara scrisa de tine . chiar si mie mi-au dat lacrimile . felicitari .. esti minunata, si tu , si margelutele ..

  11. cand am vazut margelele, nu stiu cum sa zic, am simtit asa, nu stiu cum sa zic.. si inocenta copilului nou nascut, si frumusetea lui, si gingasie, si dragostea parintilor si bucuria lor, ai reusit sa aduni toate acestea si sa le dai forma, cum reusesti?😛 toata stima !!

  12. Loal, e usor sa spui hai sa le scoatem si sa ne veselim cand nu tu esti cea care le-a asteptam. ti-am trimis la un moment dat o scrisoare despre mine, visele mele si margelele pe care mile-as fi dorit. am simtit ca ele erau ACELE margele. Caotica Ana. MNu spun cat am stat si le-am analizat si cu cat ma uitam mai mult la ele cu atat ma identificam mai mult cu ele. Ele au fost The Ones for me. Pacat ca am sperat, am asteptat si inca o data m-am dezamagit. Eu pe mine. Trist. Si mai trista este superficialitatea cu care ai tratat totul.

    Imi pare rau si imi cer scuze ca am avut asteptari de la tine.

    Cu toata stima.

    PS: Ecossaize-ul era CADOU pentru o prietena. Sa mai spun ceva?

    • Bogdana
      Iti spun o poveste zen care imi place mult de tot.
      Era un calugar zen si intr-o zi vine la el o famillie furioasa. Parintii unei fete care pretindeau ca el a lasat-o insarcinata. Dupa ce i-a ascultat calugarul a intrebat doar atat “asa sa fie?”
      I-au adus copilul nou nascut si i-au spus ca e responsabilitatea lui sa-l creasca. L-a luat si la crescut cu dragoste timp de un an, dar inainte ca oamenii sa plece i-a intrebat acelasi lucru “asa sa fie?”
      Dupa un an vin iar oamenii la el sa-i ceara iertare. Fata le-a marturisit ca facuse copilul cu altcineva. Ii iau copilul inapoi spunandu-i ca au gresit.
      “Asa sa fie?” i-a mai intrebat calugarul o data.

      Dincolo de toate pune si tu intrebarea calugarului ASA SA FIE?

  13. Oh, Dear! My sweet Old Lola!
    Esti veche si inteleapta precum timpul!
    Esti minunata!
    Senzatia cea mai puternica pe care o am acum, este ca, esti de aici si de pretutindeni!
    Dumnezeu sa te binecuvanteze!

  14. si gratiela, si cu asta ma jur ca am terminat, (desi e greu pentru ca o percep ca pe o despartire, care doare), tu cu cuvintele tale imi spui la final: “…ne relaxam ca nu vreau sa te stiu asa nelinistita pentru niste margele.”

    Gratiela, nu sunt “nister margele”. Tu nu vinzi niste margele. Tu vinzi stari, sentimente, emotii. Te joci cu niste lucruri extrem de fine, de delicate. Nu sunt doar niste margele. daca nu stiai asta, o afli acum. Cred ca toate femeile care au poposit vreodata pe aici pot sa fie martore in favoarea mea. E un pachet. Tu cu viata ta, ceea ce faci, cum faci, lucrurile pe care le faci sunt un tot. Pe care l-am simtit, iubit, de care ne-am atasat. La mii de km si te simtim aproape si asta datorita vrajii din acele “niste margele”. Si daca tu nu ti-ai asumat asta de la bun inceput si chiar le consideri niste margele, inseamna ca pana la urma ne desconsideri pe noi.

    • Draga Bogdana
      Tu decizi pe cine intalnesti si cand sau de ce te desparti. Lucrurile astea vin impreuna pentru ca asa sunt. Nu e necesara drama.
      Am spus “niste margele” stiind foarte bine ce fac. Multumesc ca le vezi asa si intr-un fel ma bucur ca ti-au starnit reactia asta, dar cred ca adevaratul motiv al nelinistii tale trebuie sa-l cauti mai adanc.
      Iti doresc pace.

  15. nu stiu de unde ideea cu nelinistea. deci, nu am ce cauta.

    Cat despre povestea zen, draguta dar nu are legatura cu subiectul de fata. Inca o data prin raspunsul tau desconsideri.

    Ti-am mai povestit o data, ca odata ce te-ai apucat sa faci niste lucruri frumoase, pe care sa le imparti lumii, cu un anumit pret, ti-ai asumat si niste raspunderi. Pentru ca oricat de zen si flu flu ar fi viata ta, atata timp cat eu si alte 100 de femei iti cumparam margelele, si dam niste bani pe ele, mai avem si tupeul si nesimtirea de a le vrea dupa un anumit timp. asta inseamna responsabilitati. daca nu le vrei, ai doua variante: fie nu mai faci margele deloc fie le dai pe gratis.

    si trist este faptul ca oricat as incerca sa iti deschid ochii asupra acestor lucruri, ca pana la urma o relatie merge both ways, nu numai noi sa dam, noi sa rabdam sa asteptam ci si tu ai obligatiile tale, imi racesc gura de geaba. ca tie nu iti pasa, imi raspunzi in doi peri si in stilul caracteristic. si mai rau nici nu ti-a pasat vreodata.

    • Poate, poate🙂
      Orice printesa Ilinca merita siragul ei.
      Ca sa nu imi scape o sa te rog sa-mi scrii pe mail ca mi-e mai usor sa gestionez cererile

  16. of lola, as fi preferat sa fiu torturata crunt o zi si-o noapte, decat sa citesc raspunsurile tale pentru mydanii…. parca m-a plesnit cineva cu sete peste fata, in repetate randuri😦

  17. Sunt absolut fabuloase margelele , as vrea sa comand acest superb colier daca desigur le faci tu si mai ai altul la fel🙂
    Impresionanta povestirea si blogul este foarte reusit . te rpg da-mi add pe messinger: shops_livy_sweet@yahoo.com
    Multumesc !

  18. Buna,
    imi place tare mult ce faci si doream sa te intreb daca poti sa faci o bratara care sa aibe culoarea asta, iar motivul floral sa fie floarea de cires sau ce iti vine tie mai bine acum in minte. O prietena a comandat niste margele pt ea, sora, mama si fetita; si mi-a placut tare mult ideea. As vrea sa-ti dau mai multe detalii, asa ca astept sa ma contactezi pe mail. tks, dona

  19. Pingback: CRONICA SFARSITULUI DE SAPTAMANA « lola dream factory

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s