SWEET LITTLE NOTHING

Scriu in continuare textele cu pixul si le transcriu seara pe computer sa le pot posta. N-am mai scris de mana de foarte mult timp si regasesc ocupatia asta ca fiind una foarte placuta. Ma gandesc chiar sa cumpar cerneala pentru stiloul pe care l-am primit in dar acum cateva luni. Scrisul cu stilou e altceva, cu totul altceva. Imi amintesc de fascinatia pe care o aveam, in copilarie, pentru un serial. Era despre viata lui Cervantes. Normal ca nu mai stiu nimic din film, dar mi-e imposibil sa uit partea de generic, unde o pana inmuiata in cerneala scria atat de frumos Miguel de Cervantes Saavedra…

Si acum aud zgomotul facut de pana. Era ceva voluptos, asa ca rujurile rosii ale mamei in care, nu stiu de ce, mi-am dorit nespus sa-mi infig dintii. Nu ma interesau din motive estetice, insa imaginandu-mi momentul cand le-as fi muscat, aveam o traire bizara. Copilarii… Dar vreau sa ma intorc la copilarie, cand lumea insemna in primul rand senzatii, cand aveam timp pentru maruntisuri, cand ma pierdeam in oglinda privindu-mi minute in sir irisii evident gri desi toata lumea se minuna ce ochi albastrui am, cand construiam un univers din modelele geometrice ale laicerului(covor tesut, de pus pe perete), inainte sa adorm seara, la bunica.

De ce sa nu mai am timp pentru toate astea? Ce e mai bun si mai important de facut pe lume?

Da, am chef sa traiesc altfel, sa traiesc frumos pana la ultimul detaliu. Cand spun, am chef,  inseamna ca e ceva care se intampla de la sine, fara efort, fara un scop, fara proiectii. Fac lucruri de dragul momentului in sine, secundei consumate intr-o completa realizare a unicitatii ei. E incredibil cum dispare tensiunea, cat de rotunde si pline sunt zilele, cata substanta si cat miracol e in orice…in biscuitii de la micul dejun pe care ador mestec lent combinandu-i cu iaurt, in inghititurile de ceai, in momentul cand deschid ochii dimineata, in mirosul vopselelor si miscarea pensulei, in cantecul pasarilor din parc, in taceri, in muzica, in glasul copilului meu.

Totul se esentializeaza, devine usor, natural. Mananc in continuare simplu, dar nu mai e vorba de un exercitiu de vointa. Corpul stie bine ce vrea. Il ascult, il simt, il respect si il rasfat de cate ori simt ca are nevoie.

Ieri cu cateva chestii din bucatarie am improvizat o veritabila ora de spa.

Aburi de musetel, gomaj cu zahar brun, masaj cu ulei de masline,  un ou – galbenusul masca pentru par, albusul cu zeama de lamaie, masca pentru fata. Simplu, foarte simplu. Momente in care am stat cu mine dandu-mi atentie.  Zilele se rostogolesc ca niste margele. Cum in fiecare margica reusesc sa ma pun cu totul, asa exersez ca si in fiecare clipa sa fiu la fel, prezenta.  Copacii din parc au inflorit, miros innebunitor. E o pace in toate din casa, iar in mine un bland egal, din care se ivesc frumuseti. Sunt fericita!

8 thoughts on “SWEET LITTLE NOTHING

  1. O cunosc pe Lola cam de un an, ea nu ma cunoaste pe mine…interesanta cunostinta…de unde o cunosc? Am cautat dupa sursa de inspiratie in lumea margelelor , a lutului polimeric, si dupa ce am vazut pe cei internationali, am cautat si printre ale nostrii….Multe lucrari am vazut in acest domeniu, dar nimic nu m-a inspirat mai tare decat Lola….In primul rand postul cu melodia Volver , volver…niciodata nu am mai auzit muzica atat de plina cu pasiune….cine asculta muzica asemanatoare sigur ca e un om interesant…..asa am gasit pe Lola….de atunci aproape zilnic citesc posturile, si nu eu voi fi prima cine zice ca scrie bine. Desi lucram altfel, Ea are alte vise dar prin scrierile sale si margelele pe care le o face simt ca o cunosc, si o inteleg nu e admirabil lumea internetului?

    • Imi pare bine de cunostinta. Da, e admirabila lumea asta virtuala de care tare ma indoiam la inceput. Acum cred ca e un mijloc foarte bun sa ne gasim unii pe altii.

  2. Esti minunata….senzatia cu care am ramas in suflet dupa ultimele tale posturi a fost cea de liniste…curata, imensa liniste….astept sa-mi intalnesc si eu timpul meu de liniste …. pana atunci imi port razboaiele!
    Tu traieste-ti fericirea, bucura-te de ea plenar!

    • Draga Mo sa stii ca nu e nevoie de razboaie pentru ca luptandu-te nu faci decat sa intaresti partea cu care te lupti. Lasa totul sa fie.
      La pace se ajunge in orice clipa, nu ai nevoie de timp, nu e ceva care se dobandeste. E sau nu e si asta doar tu alegi. Ce alegi in momentul asta?

      • Da, ai dreptate…agresivitatea aduce agresivitate….trebuie sa le iau asa cum sunt, pe toate … inclusiv pe mine … acel ceva care ma face sa reactionez, sa ma improtrivesc are inca o inertie mare … Ma straduiesc sa tin minte ca am ales pacea…inca mai am momente in care uit….te imbratisez cu drag!

  3. Lola draga, lucrurile simple sunt cele care ne aduc linistea si bucuria. Stii Lola, aici a venit primavara si am inceput si eu sa ma bucur de soare si de rau si de padure…incep sa ma obisnuiesc si sa iubesc intr-un fel straniu locul asta…nu as fi crezut. Si joaca (exercitiul de liberatate care mi l-ai propus) incepe sa dea roade.De cate ori ma bucur de ceva, ma gandesc si la tine ca tare buna si luminoasa mai esti:)Frumoasa mai e viata fara “trebuie”. Ma bucur sa vad ca si tu esti intr-o perioada calma si relaxata.Te imbratisez mult si iti trimit muzica din sufletul meu:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s