ETAPE

E vremea schimbarilor profunde. Unele lucruri se releva, altele presupun un proces de transformare vizibil in timp. Nu conteaza cum se intampla, ci mai degraba ce. Azi scriu despre asta pentru ca se incheie o etapa, dar nimic nu e definitv.

Pana sa vina Cristina aici, am petrecut un an de singuratate. Mare parte din timp am lucrat in tacere, am umblat cu bicicleta, am stat intre cer si pamant, la soare, intr-o completa, vindecatoare liniste. A fost anul regasirii mele, anul in care am invatat sa traiesc cu mine insami, anul dezlegarii.

De oameni am stat departe, insa i-am iubit cu adevarat pentru prima oara.

Viata m-a pus in situatii…n-am sa le cataloghez, dar parca totul s-a petrecut sa distruga vechile tipare, sa dizolve fricile, sa-mi taie cheful sa mai judec si sa-mi dea forta sa ridic totul de la zero, fara orgoliu.

O sa povestesc odata capitolele astea ca sunt relevante si n-am nimic de ascuns, dar trebuie sa se mai aseze putin ca sa pot fi neutra in relatarea lor.

Consider viata cel mai tare invator spiritual din cati exista. Ca proces a fost cam asa… Am primit un ragaz de meditatie, fiind in acelasi timp confruntata cu cele mai teribile spaime ale mele, aratandu-mi-se cat de simplu functioneaza totul cand am incredere, cata iluzie e pe lume si cum se poate iesi din ea.

Am avut parte de intalniri esentiale.

Venirea Cristinei si mutatul din vechea casa au marcat intrarea in alta etapa. Un fel de proba practica, destul de dura. Sar peste detaliile a ceea ce a presupus traiul zilnic,  lasandu-le pentru mai tarziu si raman la oameni pentru ca esenta experientei a fost apropierea de ei.

Dupa un an de privit de la distanta m-am trezit foarte aproape de ceilalti, atat de aproape ca le auzeam bataile inimii. N-am simtit nevoia sa le cer nimic, n-am crezut ca-mi trebuie ceva in plus sau ca sunt incompleta si cineva are sa-mi adauge ceva. Le-am dat spatiu sa fie pastrandu-mi prezenta, curiozitatea sa-i descopar.

Am fost in aceeasi masura participant si martor intr-o definitiva egalitate cu toti indiferent de diferentele dintre noi.

Am aflat povesti cat sa scriu o carte…sau mai multe

…tatal meu era libanez, mama din Columbia. Cei din Cartel l-au ucis cand aveam un an. Mama a fugit in Venezuela. Calatoresc prin lume…Acum sunt prins in propria mea greseala, dar o sa scap. Cred in lumina…

…ai mei sunt divortati. Cand eram mic cel mai tare ma durea tristetea mamei. Tata s-a combinat cu sotia celui mai bun prieten al lui, care, cand a aflat povestea s-a sinucis. Atunci am inceput sa alerg ca sa pot uita toate astea. Acum alerg pentru ca nu mai pot trai altfel…Nu stiu ce va fi mai incolo

…femeia pe care mama o angajase sa aiba grija de mine ma incuia intr-o camera in intuneric si nu-mi dadea sa mananc decat iaurtul de la micul dejun. Eram ingrozitor de slab si absolut terorizat. Ani de zile dupa, n-am putut sa dorm decat cu lumina aprinsa si mergeam la baie cu un bat in mana simtitnd nevoia sa ma apar…

…mama era prostiuata, noi, cinci frati, urlam de foame intr-o camera alaturata celei unde ea venea cu clientii. Ne-a luat statul si ne-a internat in…iad. Un camin pentru batrani si copii ai nimanui. Dormeam pe saltele jegoase, fara asternuturi. Primeam haine si incaltari o singura data pe an. Erau ale copiilor de trupa din armata. Niste jerpelituri pe care le puneau in mijlocul camerei si ne repezeam toti sa apucam cate ceva. Cu pantofii era groaznic daca nimeream unii mai mici. Urma un an de chin…

…sunt chirurg estetician la Paris. O urasc pe mama pentru ca m-a vrut perfect. Acum am tot ce-si poate dori un om, material vorbind si nu vreau decat sa simt putina dragoste. Asta cred ca nu am avut niciodata. Tocmai m-a parasit nevasta. Credeam ca asigurandu-i o viata indestulata ma va iubi pana la capat. Nu stiu ce sa fac. Sunt singur in hardughia asta de casa. Ma gandesc s-o vand…

…am calatorit toata viata, am prins o lume care acum si-a pierdut farmecul. Hoteluri de lux, masini cu multi cai putere, curse si femei frumoase. Am cazut cu bicicleta acum cativa ani. Trei luni am vazut totul multiplicat de nu stiam pe ce usa ar trebui sa intru, sau care e persoana reala din sirul pe care il aveam in fata ochilor. N-am spus nimanui pentru ca sunt ingrozitor de singur…

…sunt contabil la Londra. N-am nici o legatura cu arta, nu ma pasioneaza. Zilnic trec cu masina pe langa un tip care sta nemiscat pe trotuar, mereu in acelasi loc. Cred ca e mai fericit ca mine…

Suntem fragili si vulnerabili. Nimeni nu ne poate da nimic mai mult decat intelegere pentru ca toti am suferit si avem nevoie sa ne vindecam.

In iubire nu exista printi si cersetori, unii care dau si unii care iau. Ceea ce ne trebuie nu se gaseste la ceilalti, nu ne poate implini nimeni, pentru ca in spatele aparentelor suntem la fel, tanjind dupa acelasi lucru.

15 thoughts on “ETAPE

  1. Etapele astea uneori dor dar te intaresc si te fac mai tolerant si ti-e mai usor sa o iei de la zero.Sintem ceea ce sintem in urma alegerilor noastre care ne definesc,unii oameni se conjuga cu a avea,altii cu a fi,depinde ce alegi.Si eu simt la fel acum.Dar ramine intrebarea Am ales bine?Uneori un zimbet,o privire schimba cursul unei existente si ne intrebam daca o sa ne apara.Iti urez multa pace.Cu drag

  2. Lola, n-o sa-ti vina sa crezi dar ai aparut exact cand aveam nevoie de tine, gandurile tale isi gasesc ecou in mintea mea.
    Sunt tocmai intr-o perioada a vietii in care lucrurile parca incep sa se aseze pe un alt drum- pasesc spre maturitate si ma simt ingrozita. Nu vreau! – copilul din mine inca urla ca nu vrea sa fie dat uitarii, sunt un Holden Caulfield din “De veghe in lanul de secara” ce vrea sa inghete copilaria, sa ramana vesnic in coconul sau de fericire, siguranta, naivitate, inconstienta.
    Am invatat, insa, sa o iau incetul cu incetul (cateodata ma intreb: nu e prea incet?, insa asta e ritmul meu, nu trebuie sa fiu ca toti ceilalti sau cum vor ceilalti), sa imi las vocea interioara sa vorbeasca, sa ma ascult si sa ma incurajez sa nu-mi mai fie frica. Am realizat ca imi pot fi cea mai buna prietena si ca nimeni altcineva nu ma poate intelege mai bine pt ca nu se poate pune in pielea mea, in inima mea.
    Insa imi prinde minunat de bine din cand in cand sa imi las sufletul sa vorbeasca si sa fiu ascultata de o prietena draga – nici inima nu poate aduna atatea, trebuie sa se mai si despovareze! Nu stiu daca am nevoie neaparat de intelegere (nu le pot cere celor din jur sa ma inteleaga) ci mai mult de sprijin emotional: un ceai care sa lase in camera parfum de fructe de padure, o minunata prajitura cu ciocolata amaruie facuta in casa si discutii sincere cu un suflet drag.
    Iti multumesc pentru cuvintele sincere pe care le asezi pe blog – ii inspiri si pe ceilalti sa-si infrunte gandurile, fricile, demonii, sa nu le mai fie teama, sa se accepte sau sa se certe cu ei insisi, sa gaseasca solutii. MULTUMESC

    • Draga Luiza
      Imi vine sa cred, pentru ca oamenii se intalnesc intotdeauna cu rost. Nimic nu e la voia intamplarii.
      Ai dreptate, numai noi insine putem face pace in interior, dar avem nevoie sa impartasim. Iubirea e ceva care circula liber. Crestem mai usor sprijinindu-ne unii pe altii, intelegandu-ne in sensul de a ne recunoaste fara sa judecam.
      Ce spuneai despre ceai si prajitura????🙂
      Daca auzi copilul urland e bine. Intoarcete cu blandete catre el in ce ritm consideri ca ti-e propriu. Nu exista timp.
      Iti multumesc pentru felul in care ai venit spre mine si sunt cu gandul tot la prajitura🙂
      Te imbratisez

  3. Eu cred ca toti trecem printr-o perioada de regasiri sau descoperiri, gandesc…
    Nu e usor, dar nici greu atata timp cat acceptam intamplarile prin care trecem.
    Pe mine, ma ajuta ca de fiecare data, de doi ani incoace, Lumina si iubirea asta minunata si libera ….

  4. DOAMNE….este atata de mult si din mine in fiecare cuvant pe care l-ati pus voi aici!
    Intru rar aici, dupa tine Lola, si ies foarte greu, pentru ca mi-e teama ca nu mai reusesc sa ma adun si sa ma citesc la fel de bine fara scriiturile tale.
    Sunt intr-o perioada in care mi-e foarte greu, si stiu de unde vine, e durerea din neacceptare, asa cum ai spus.
    Vorbesc continuu cu mine.
    Si abia astept sa ajung la momentul de “linistea mea”….e foarte greu cateodata!

  5. De la inceput, aici am intrat azi la tine!
    Cred ca aici mi-ai deschis azi!
    Cat de important mi se pare dupa ce am citit si ce ai mai scris, si inainte si dupa acest loc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s