14 ani e o varsta tulburatoare, de trecere, cu mirari si inocenta. Nici cu totul copil, nici cu totul adult, suspendat intre o lume care se pierde in ceata amintirilor si una care se arata la orizont, mic si mare, slab si puternic , naiv si intelept, zapacit de goana nebuna a sangelui, omul la 14 ani e o superba anisoptera (clasa din care fac parte libelulele) gata sa zboare.
Andrada a ajuns la aceasta varsta. I-am facut o bratara si o bila pandantiv incercand sa surprind clipa miraculoasa a vietii ei si sa nu separ cele doua lumi, ba chiar sa le intalnesc si sa-i spun ca sunt unul si acelasi lucru daca vrea. Copilaria o lasa in urma, dar ii doresc sa-si pastreze starea de copil toata viata, bucuria de a fi si de a se juca, iar timpul pe care il are inainte sper sa-i fie ca zborul unei libelule, liber, usor, fara griji.
La 14 ani zmeul din basme se opreste putin din treburile lui de individ fioros, nu mai arunca cu buzduganul in poarta, nu mai scuipa flacari, nu mai fura mere sau printese si ramane fascinat de gratia libelulei care tocmai trece pe langa el.
P.S. Fara sa-i spun nimic din toate astea Vladimir a vazut aseara bratara si mi-a zis oarecum contrariat. “Mama, dar dragonul tau nu e inspaimantator deloc”.
Am zambit, pentru ca stiam eu ce stiam…
lola dream factory 
multi au fost atat de preocupati sa creasca incat au uitat ce inseamna sa fi copil.. am vazut asta la aproape toti verisorii mei care au ales “sa creasca mari” si sa nu mai fie copii
mada
toti avem verisori din astia 🙂
Minunat.
Ancuta mi-a spus ca margelele tale, stand la gatul ei, devin fierbinti 🙂 Energia ei si a ta, cea care le-ai creat, se concentreaza in bilute, pentru ca apoi sa se intoarca din nou la ea, fara sa se risipeasca.
Sunt lut ca si noi. 🙂
Energia nu se pierde, se transforma. Trebuie lasata sa ne strabata, sa ne incalzeasca, asa ca pe margele.
Imbratisari
Cat de frumos ai descris aceasta varsta! Si mai sunt doar cateva zile pana cand fetita mea va implini 14 ani.
Superba bratara! Si, intr-adevar, dragonul nu e (mereu) inspaimantator.
Multumesc Teodora!