GAUDI

De cand am venit, margele care trebuiau sa plece urgent m-au tinut departe de blog, dar si asta cu departarea tot iluzie e. Am fost aproape, am citit ce mi-ati scris si mi-a fost cald in suflet gandindu-ma la voi.

Am promis sa povestesc despre intalnirea mea cu Gaudi.

Sambata, desi prognoza anunta o zi innorata, a fost superb. Cum nu sunt genul care tine sa marcheze pe harta cat mai multe puncte vizitate nu m–am grabit nicaieri incepandu-mi ziua cu ritualul obisnuit. Am baut ceai pe terasa pana spre pranz, la soare, respirand aer curat. Andres sta la 10 minute de Barcelona, intr-un orasel lipit de colonia Guell. Acolo exista cripta Gaudi, dar despre asta putin mai tarziu.

Primul loc unde ne-am oprit a fost Sagrada Familia. Pe mine nu ma impresioneaza monumentalul in sine ci frumusetea mintii si spiritului celui care creaza.

In cripta catedralei erau fotografii cu etapele constructiei, cu explicatii, cu istorie. Am intarziat fascinata in fata uneia singure, cea cu un colt din atelierul lui Gaudi, acolo unde era patul lui. Simplitatea, intimul acestui detaliu, umanul… Amanuntele sunt cele care ma conecteaza cu oamenii, contemporani sau nu.

Vorbind de opera in sine, simteam ca mangai uriasa cladire, care se facuse mica sau poate palmele mele se supradimensionasera. Emotiile s-au manifestat, iarasi, tactil. In maini aveam toata tandretea.

Organicul formelor pe care le-a creat omul asta e absolut incantator. Am vazut lumea, viata, in forma ei exploziva, exuberanta. Pe sub asprimea infatisarii lui, Gaudi era un bucuros, un copil mare.

Asta am simtit in tot ce era acolo, extazul pe care nu-l pot avea decat copiii, spiritul lor de observatie, seriozitatea jocului.

In Parcul Guell am ajuns spre apus, intr-o lumina calda care aurea totul. Acest esec imobiliar (pentru ca initial parcul asa a fost conceput, ca un cartier de vara pentru oamenii bogati ai Barcelonei, dar n-a avut deloc success ideea) a ramas posteritatii ca minunata gradina publica.

Am vizitat casa unde Gaudi a locuit cam 20 de ani. Iar m-am dus la detalii. Am fotografiat ce vedea pe fereastra, baia, lampa din hol, obisnuitul vietii lui. Daca ar fi aparut dintr-o camera alaturata nu m-ar fi mirat. Timpul incetase ca dimensiune liniara, facandu-se doar secunda vesnica si atotcuprinzatoare.

Despre colonia Guell voi scrie separat, mine,  povestind astfel si ultima mea zi la Barcelona.

6 thoughts on “GAUDI

  1. Simt asa un aer proaspat combinat cu un pic de sare privind prima fotografie…
    Pe terasa, m-as alinta un pic in lumina si in soare… Iar detaliile baii, m-au facut sa ma bucur ca si un copil…🙂
    Frumos, frumos…:)

  2. mmm…ce minunat este….visam sa ajung sa vad Barcelona…intr-o zi iubitul meu mi-a zis: “mergem la Barcelona…”
    A fost o vacanta surpriza…pe care am simtit-o ca o curatare, ca o energizare…am zimbit, am mers pe jos, am admirat orasul la lumina zilei, la lumina lunii, am simtit magie in culorile si formele orasului…mi-a ramas in suflet si in gand ca o ….margica colorata de-a ta….m-as intoarce oricand sa dorm sub valul de piatra din Parcul Guell….sa admir panorama orasului de pe bancile de piatra colorata….poate ne vom da odata intalnire acolo, sus pe deal, langa casa de turta dulce de la intrare….cum ar fi sa petrecem o noapte sub stelele Barcelonei pierdute prin visele de piatra ale lui Gaudi?

    • Draga mea, ar fi fabulos.
      Orasul si Gaudi mi-au dat aceeasi stare de visare, aceeasi liniste si incredere. E ceva acolo…ceva atat de puternic incat o sa ma intorc curand.
      Ce faci pe la sfarsitul lui martie ?🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s