TOTUL TRECE

In mica noastra piata cu fantana era o cafenea, la fel de mica, tinuta de o familie foarte cumsecade. Acum au inchis, iar pe geam e un anunt de inchiriere.

Imi pare rau ca au plecat luand cu ei mirosul de cafea si zvonurile de voci care se auzeau placut pana seara.

Deja incepusem sa ma salut cu obisnuitii locului. Se crease o legatura rezervata, dar calda.

De cateva ori am mancat acolo. Chiar ma gandeam ce frumos ca niste oameni de treaba pot vietui impartind obisnuitul traiului lor cu altii. Mancarea simpla, gesturile ingrijite…asta ma fascineaza aici, felul in care se misca oamenii, atenti, fara sa se grabeasca.

In fata cafenelei erau niste ghivece mari cu plante crescute salbatic. Intr-o zi, privindu-le atent am descoperit printre frunze cateva bobite rosii de fragi.

Fragila, volatila, trecatore, aproape greu de suportat frumusete. Perfectiune in tot ce creaza natura. Le-am privit de aproape cu prospetimea ochiului unui copil care vede asa ceva pentru prima oara si cu sfasietoarea durere a celui care priveste pentru ultima data.

Totul trece…

12 thoughts on “TOTUL TRECE

  1. Ce frumos ai scris, despre aceste minuni – marturii ale existentei zinelor, numite fragute! Si ce apetisant le-ai pictat pe margele. Ce sfisietoare despartire de umanitate. Se intimpla pina si acolo? Adica sa fie totul redus la robotizarea din mall-uri?

  2. dadadadada, portughezii trecuti de 40 ani par din alta epoca. ma refer aici la gesturi. gesturi educate, gesturi care transmit ceva. fiecare miscare, fiecare deget intors, ridicare de mana, par frunzarit in aer are un fler boem, o simbolistica, un fluid al lui.
    imi imaginam ca ma intalnesc pe strada cu printi si printese, baroni, ducese, toti cu delicatetea unui fluture.
    ma uitam cum domni in varsta isi beau cafeaua cu gesturi line si calde.

    Sunt sigura ca fragii erau acolo datorita lor – celor care veneau la cafenea.🙂
    ma intreb doar ce vor face de-acum inainte…

  3. Am vazut comentariul Daianei si nu ma pot abtine….am citit postul acesta imediat cum a aparut….si am gandit ca poate cafeneaua a plecat pentru a face loc acelui open space creational, despre care vorbisem cu Kitten pe blogul ei….si stiu ca si tu te gandesti la un spatiu special…cine poate sti?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s