CUM MI-AM PETRECUT VINERI NOAPTEA

De obicei una dintre noptile week-end-ului e pentru iesit in lume. In timpul zilei respective ma ia o bucurie febrila la gandul ca intalnesc oameni, ca dansez, ca schimb ritmul.

Vineri dimineata mi-a trimis Maria link catre un blog si mi-a zis doar „citeste ca o sa-ti placa”. L-am rasfoit, l-am salvat si m-am gandit ca-mi trebuie timp linistit sa-l iau de la inceput.

Intamplarea a facut ca dupa-amiaza sa ma apuce nervii dintr-un anume motiv. Am inca o mare problema cu spusul lucrurilor care ma deranjeaza exact cand ma deranjeaza. Reflexul e sa imi tin gura, dar ele se acumuleaza undeva si cand imi dau seama ca n-as vrea sa mai adun nimic de felul asta zic ce am pe suflet, dar nu pe tonul potrivit. Reactia pare disproportionata fata de problema in sine. Ma rog, sunt ale mele cu mine, dar cert e ca nu mai aveam nici un chef sa ma duc vineri noaptea undeva. Am iesit pe malul oceanului sa ma plimb, insa eram tot la mine in cap, despicand fire in patru, certandu-ma, regretand, etc.

M-am intors la fel de contorsionata pe dinauntru si in continuare nu-mi trebuia nimic, nici dans, nici iesit, nici oameni. Singurul scenariu acceptabil era sa-mi iau frumos laptop-ul, sa-mi fac un ceai, sa dispar la mine in camera si sa citesc blogul pe care mi-l trimisese Maria.

http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/

Voi poate stiti deja de ei, dar eu i-am descoperit abia vineri noaptea. Am plans in nestire, asa cum uitasem ca pot plange. Am plans de bucurie spaland cu lacrimile tot ca adunasem peste zi cand inima mea se ferecase.

Dragilor, sper ca povestea lor  sa va incurajeze o data in plus ca se poate orice cand crezi cu tot sufletul ca se poate.

19 thoughts on “CUM MI-AM PETRECUT VINERI NOAPTEA

  1. asta mi s-a intamplat si mie azi, ca am izbucnit varsand tot focul afara, iar reactia a fost disproportionata si neinteleasa. iar acum tot eu trebuie sa dreg busuiocul….cumva cumva
    Acum, ca ai fost alinata de lectura acelui site, stii cam ce simt unii care intra pe site-ul tau😉

    • Moni
      Cand e foc lasa-l sa arda. Nu cred ca trebuie sa mimam linistea daca nu exista. Eu sunt temperamentala rau. Prefer descarcari scurte si intense care elibereaza tensiunile decat drumul sigur spre o batranete acra.
      Busuiocul se drege 🙂
      Sunt fericita sa fiu de folos in felul asta, de fapt in toate felurile

      • ioi ce perspectiva, “batranete acra”🙂
        parca mi-a mai venit inima la loc, daca zici sa las focul sa arda….
        desi s-ar gasi unii sa spuna ca sunt deja acra :))

      • Eu ma imaginez o baba trista, cu colturile gurii lasate si atunci zic “haoleu, nu vreau sa ajung asa” si revin la sentimente mai bune🙂
        Lasa-l sa arda ca de aia e foc
        Oamenii, si cand vorbesc despre altii spun numai lucruri despre ei insisi

  2. Da. Si eu l-am descoperit foarte recent…si tot asa l-am citit pe nerasuflate. Da, se poate! Si nu numai ei dau un exemplu…ci si tu😉

  3. daa😀 este clona mea in ganduri, trairi si locuri🙂😆
    am descoperit-o intr-o seara “intamplator” pe cand scria la sapte seri si am ramas paf de cum imi regaseam fapte si personaje in povestirile ei. aveau pana si aceleasi nume. ma simt f aproape de ea

  4. Am plans si am zambit si am visat cum nu am mai visat de mult citindu-le povestea. Deja ma vedeam acolo, imi imaginam viata mea intr-un loc asemanator, am calculat in cat timp as strange banii de bilet de avion. Povestea lor si idealurile lor rezoneaza foarte purternic cu notiunea mea de “viata perfecta”. Dar apoi, dupa ce “focul” s-a domolit, dupa ce s-au asezat gandurile, dupa ce m-am cautat pe mine in povestea lor, mi-am dat seama ca povestea mea este/va fi putin diferita. La fel de aventuroasa, la fel de calda, la fel de aproape de oameni si de natura, doar ca a mea. Iti multumesc ca mi i-ai aratat, las deschisa portita unei vizite pe taramul lor magic, dar de asemenea iti multumesc ca prin ei si visele lor mi-am dat seama care sunt ale mele🙂

  5. Nu obisnuiesc sa las comentarii pe blogurile pe care le citesc. Trec, tacut, cu privirea peste ele si ma incarc de la fiecare cu cate ceva.

    Iti urmaresc blogul tau de ceva vreme, la fel ca si pe al Laurei. Dupa ce am citit post-ul asta al tau…pfua, v-ati intalnit. E foarte frumos. Atat.

  6. Vorba ta … am plans , am ras, am trait emotiile la maxim…
    Si da… mai spun o data – viata e azi, acum… !
    Imbratisez cu mare drag…🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s