CEL CARE-SI TINE INFINITUL IN BRATE

M-am retras in coltul meu cald sa rostogolesc bile. Au nevoie de liniste, de adanc sa se poata rotunji cum trebuie. Nu le fac decat cand mi-e bine, cand cobor in mine insami. Privesc titlurile cartilor din raft cu impresia ca luate intr-o ordine intamplatoare formeaza un poem.

Apoi e „cimitirul”. Nici nu stiu cand am inceput sa numesc asa adunatura de pietre, pene, cochilii, samburi, dinti de lapte, clesti de crab cu uluitoare articulatii, mici lucrari in lut, pazite de soparla Veronica. Ma uit la toate astea, dar ma concentrez la miscarea palmelor. E multe poezie pe lume si se poate declansa cu un singur cuvant. Dovada sta, aici, pe coperta din spate a unei carti gri, marturia Poetului

„Ajung pe o strada.E o mare multime de oameni. Ii opresc si le spun CLAVA. Acesta este cuvantul magic al poeziei, sunt sigur, si sunt mandru ca l-am descoperit. Imediat oamenii incep sa spuna poeme lungi, interminabile. Orasul tot e populat de mii de oameni care merg declamand la nesfarsit. Sunt terorizat si multumit. Terorizat fiindca am sa fiu ucis pentru ca am spus cuvantul magic, multumit pentru ca acum toata lumea e poeta”

Gellu Naum

Din noapte si tacere, din lumina care nu dispare niciodata, dintr-o ramasita de lut amestecata cu poezie, a vrut sa apara astazi pe lume – EL, omul care-si tine infinitul in brate.

4 thoughts on “CEL CARE-SI TINE INFINITUL IN BRATE

  1. Te salut, Lola draga! Spune-mi te rog, cum as putea comanda un sirag din magicele tale margele?
    O zi-lumina iti doresc, ca si data trecuta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s