ON THE OTHER SIDE

Uneori trec de partea cealalta a raului. Imi place drumul cu vaporul. Desi nu fac decat 20 de minute la imbarcare am emotii cat pentru o calatorie transoceanica. Dincolo e un oras mic. Mi-l inchipuiam romantic, dar nu este. Prozaicul lui m-a intristat prima data. Oamenii par sa aiba vieti la fel de mici, obisnuite, casnice, dar printre ei exista cineva care vorbeste cu stelele si el e motivul pentru care trec apa.

Cred in rostul intalnirilor, dar nu le dau sens imediat. Ne intersectam pentru ca trebuie, insa motivele pot fi cu totul altele decat credem. Legaturile mele sunt libere. Exersez asta cu fiecare om. Venim, plecam spunandu-ne „bine te-am gasit” si „bun ramas” in cel mai firesc mod cu putinta. Intre cele doua formule de salut e bucurie, numai bucurie pe care perspectiva unui „totdeauna” ar dizolava-o prea repede.Vreau momente. In intensitatea lor e viata. Saptamana trecuta in timp ce lucram m-am „vazut” calatorind in noapte cu masina spre locuri de pe partea cealalta a raului unde nu am ajuns inca.Vineri am trecut Tejo-ul si cel care vorbeste cu stelele mi-a spus ca are o surpriza pentru mine. Ne-am urcat in masina plecand in intuneric spre destinatia necunoscuta. Copaci uriasi margineau soseaua, pe urma am vazut un castel luminat undeva pe deal, stradutele unui oras si-am adormit. Era spre 3 dimineata.

M-am trezit intr-un intuneric dens maturat de fasciculul luminos al farului. Ajunsesem la capatul lumii, altul, pentru ca lumea are o gramada de astfel de locuri, insa cel unde visasem sa merg. Am oprit langa ruinele unei manastiri. Departe, peste apa neagra se vedea coasta Lisabonei, cu mii de lumini tremurande, in partea opusa se deschidea oceanul.

Vantul urla salbatic. Ne-am dat jos din masina si am pornit pe langa zidul inalt, de piatra. Abia ne puteam tine pe picioare. La cativa metri era prapastie. Inainte, drumul se pierdea printre ruinele ale caror ferestre oarbe ma faceau sa tremur de frica. M-as fi intors si as fi mers inainte. M-am oprit intre cele doua impulsuri si secundele au cuprins necuprinsul. Ramasesem doar noapte.

Din nou om, am cerut sa ne intoarcem la masina. Inauntru era cald si tovarasul meu de drum a adormit. Daca masina s-ar fi inaltat pornind-o spre cine stie ce loc fantastic nu m-as fi mirat. Se zgaltaia din toate incheieturile. Vantul urla. Mi se parea ca aud pasi. Asteptam sa apara spirite sau orice din casa parasita al carei acoperis-cupola se profila pe cer.

„Unde mergem noi ma Niculae?”

Acum stiu…on the other side

4 thoughts on “ON THE OTHER SIDE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s