JURNAL

 

Avionul a intarziat doua ore, dar asteptarea imi place. Mi-am petrecut timpul uitandu-ma la oameni, mancand bucati mari de Toblerone neagra si citind chestii pe care le salvasem in calculator, dar asupra carora nu am mai avut niciodata timp sa revin. Zborul a fost bun desi cu o noapte inainte am avut un cosmar teribil, asociat probabil cu spaima mea de prabusire. Poate asteptarea, poate textul pe care l-am citit mi-au dat starea de egal in fata oricarui viitor posibil. Daca mor, ce?

Maria m-a asteptat pana tarziu in noapte la aeroport suportand fauna dubioasa care colcaie pe-acolo. De data asta stau la ea si mi-e drag, cum mi-e drag peste tot unde prietenii mei mi-au spus ca sunt binevenita. Consider ca a gazdui si a pune pe cineva la masa raman gesturi sacre chiar in societatea noastra care dilueaza intelesurile. Pentru mine inseamna enorm si le sunt recunoscatoare dincolo de cat pot exprima cuvintele.

Sambata dimineata am mers la tata, am facut piata impreuna. In Matache e o taraba cu mirodenii, seminte, nuci, fructe uscate si confiate, ceva amintind a orient. Mi-am luat rosii uscate, migdale, prune. O sa ma mai intorc pentru anason, cuisoare, nuci, muguri de pin si alte nebunii.

Visam demult la o salata din inima de varza acra cu ulei si mult piper, mai visam la varza calita cu rata. Visele astea marunte sunt minunate, ca se implinesc fara efort si imi place sa-l vad pe tata atat de bucuros facandu-le realitate. Mi-a spus ca a luat bilete la teatru. Printr-un mare noroc aveam s-o vad pe Oana Pellea in Scaunele lui Ionesco. Dupa dezmatul cu varza pentru care regretam ca am un stomac prea mic, dupa o ora si ceva de povesti cu Viviana la ceai si prajituri am alergat la teatru.

In sala o caldura infernala. Am dat jos tot ce se putea, dar mai mult de-atat ar fi fost indecent. La inceput m-am bucurat de fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare miscare de pe scena. Treptat mi s-a facut somn, ingrozitor de somn, vecinilor mei la fel. Fata de pe scaunul din fata dormea demult. Caldura parea din ce in ce mai greu de suportat. Pana la sfarsitul piesei am facut un efort urias sa tin ochii deschisi. Totusi starea dintre somn si realitate a dat piesei un aer si mai ciudat. Plecand de la mici detalii reale mintea mea broda propria poveste.

Venita din lumea lui Ionesco intru putin si in mall-ul deschis chiar vis a vis de casa Mariei. Nici o diferenta. Adica tot atat absurd. Nu m-am intristat, n-am mers mai departe cu judecatile. Mi-a fost suficient sa observ si am ales simplu, a plec si sa dorm.
 
 

 

13 thoughts on “JURNAL

  1. Sunt citeva luni bune de cind citesc randurile si gandurile tale, luni in care le-am povestit tutror prietenilor mei despre tine, de au ajuns sa fie gelosi si sa creada ca tu esti cea mai buna prietena. Chiar si sotul meu a devenit curios sa vada cine e Lola, asa ca am hotarit sa venim la sfirsitul lui martie in Portugalia. Stiu ca stai putin in Romania si ca sunt multi prieteni care vor sa te vada, eu sunt doar o necunoscuta care te admira, dar m-as bucura daca ai avea timp sa ne intilnim intr-una din zilele sederii tale aici. Asta ca o avanpremiera a intilnirii din portugalia🙂. Astept un mail de la tine, daca poti si mai ales daca vrei sa ne intilnim. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt, vorba lui Nichita cu care impart aceeasi zi de nastere, din pacate nu si talentul😦.

    • Draga Diana

      Nu stiu daca mai reusim sa ne vedem aici. Voi lipsi din Bucuresti pana joi, iar vineri plec in Portugalia, dar ne putem vedea in martie cand veniti voi acolo.
      Neaparat sa-mi dai un semn.

  2. Lola, n-ai vrea niste mirodenii direct din India?🙂 Am descoperit alaltaieri niste magazine magice minunate pline de borcane si borcanase care mai de care mai aromate.

    Ne-ar placea foarte tare sa facem un pachetel ambalat frumos pe care sa-l trimitem your way🙂 (Laura&Calin)

  3. buna. zic numa ce ma atras spre blogul tau. pisica. eram in tag surfer, si am scroluit pe acolo. imi plac oameni care iubesc animalele, in special felinele. promit sa trec mai des.

  4. Buna, Lola! Iti citesc e mult timp blogul, imi place foarte mult! Te admir la fel cum indrageasc si munca ta. Am remarcat cu o placere deosebita ca ai facut cateva fotografii, in Bucuresti, la intersectia Bd. Timisoara cu Vasile Milea. Si eu stau tot acolo. Sa constat ca esti ”flotanta” pe langa mine mi-a incalzit ziua!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s